Pronunție

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Pronunția este modul în care un cuvânt sau o limbă este vorbită în mod uzual sau modul în care cineva exprimă un cuvânt.

Pronunția este un element important al vorbirii oricărei persoane, indiferent de limba folosită, vârstă, educație, situația concretă în care este folosită. În general, și într-un fel pe bună dreptate, se consideră că vorbitorii nativi ai oricărei limbii sunt cei cei ce au o "pronunție model" în acea limbă. De asemenea, se poate remarca că vorbitorii educați practică în general un anumit nivel calitativ ridicat al vorbirii, și deci, o pronunție elevată. Dar cum o limbă nu este proprietatea cuiva, atât calitatea pronunțării, cât și cea a vorbirii depind doar de performanța individuală a fiecăruia. Ca atare, educația și practicarea vorbirii dar, mai ales, autoeducația continuă și practicarea zilnică a vorbirii sunt factori esențiali de ridicare a calitații pronunției.

Componente anatomice[modificare | modificare sursă]

În realitate, pe de o parte datorită complexității vorbirii articulate și, pe de altă parte, datorită numeroaselor componente anatomice ce participa la pronunție: mușchiul diafragmă, plămânii, esofagul, traheea, corzile vocale, omușorul, bolta palatină, limba, dinții, buzele, falca și absolut toți mușchii corespunzători implicați. Pronunția oricărei persoane este absolut unică, așa cum ADN-ul, amprentele digitale, amprentele labiale, irisul ochiului oricărei ființe umane sunt unice.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Wikţionar
Caută „pronunție” în Wikționar, dicționarul liber.