Economie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Economie
GDP PPP Per Capita IMF 2008.svg

Științe economice
Economie politicăȚară dezvoltată
Economie de piațăFormele pieței
CerereOfertăBani
InflațieDeflațieComerț

Economie generală

MicroeconomieMezoeconomie
MacroeconomieEconomie financiară
Politică economicăEconometrie
Comerț exteriorHomo oeconomicus
Economie instituționalăConjunctură
Echilibrul piețeiCost marginal
Funcție de utilitateEchilibru Nash

Economia afacerilor

ProducțieMarketing
ControllingManagement
Economia resurselor umane
FinanțeContabilitateAudit

Economiști pe categorii

Economiști români
Economiști americani
Economiști francezi
Economiști germani

Portal:Economie
Proiectul economie

Listă de articole economice
Listă de întreprinzători renumiți
Colecție de formule economice
Listă de economiști

Categoria economie
Toate articolele din serie
editează

Economia (din limba greacă οίκος [oikos], 'casă' și νομος [nomos], 'conducere') este o știință socială ce studiază producția și desfacerea, comerțul și consumul de bunuri și servicii. Potrivit definiției date de Lionel Robbins în 1932, economia este știința ce studiază modul alocării mijloacelor rare în scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umană, economia este o știință socială.

Se spune că economia este pozitivă atunci când încearcă să prezică în mod obiectiv și să explice consecințele anumitor opțiuni, date fiind un set de supoziții sau de observații. Alegerea unei supoziții ce trebuie făcută atunci când se construiește un model, la fel ca și observațiile ce trebuie stabilite sunt alegeri normative.

Se spune că economia este normativă atunci când recomandă o alegere în detrimentul altei alegeri sau când este făcută o apreciere subiectivă asupra valorii.

Economia centrată pe variabile măsurabile se divide în două domenii principale: microeconomia care se ocupă de agenți individuali, cum ar fi bugetele și afacerile și macroeconomia care ia în considerare economia ca pe un întreg, cererea și oferta agregată, capitalul și materiile prime.

O atenție deosebită se acordă și alocării resurselor, producției, desfacerii, comerțului și concurenței. Logica economică este aplicată tot mai des în cazul problemelor legate de opțiuni în cazul lipsurilor sau atunci când trebuie stabilită valoarea economică. Preocuparea principală în economie se centrează pe modul în care prețurile reflectă cererea și oferta, iar ecuațiile sunt folosite pentru a prezice consecințele anumitor decizii.

Supoziția fundamentală care face subiectul teoriei economice tradiționale este ideea existenței factorului rațional care urmărește maximizarea utilității. Economia neoclasică este bazată pe această supoziție care este folosită pentru a deriva rezultate referitoare la funcționarea unui sistem de prețuri în condițiile puterii pieței descentralizate.

În paralel cu economia formală funcționează și economia informală.

Sectoare[modificare | modificare sursă]

Economia a cunoscut câteva faze succesive:

  • Economia antică: aceasta se baza pe o agricultură de subzistență.
  • Revoluția industrială, care a micșorat rolul agriculturii de subzistență, schimbând agricultura în ultimele trei secole într-una bazată pe monoculturi și agricultură extensivă. Creșterea economică a avut loc cu precădere în minerit, construcții și industria manufacturieră.
  • În economia modernă a societății de consum un rol tot mai important îl joacă serviciile, finanțele și tehnologia.

În economia modernă există trei sectoare principale de activitate:

  • Sectorul primar, agricultura, implică extragerea și producerea de materii prime cum ar fi cărbunele, lemnul, fierul etc.
  • Sectorul secundar, industria, implică transformarea materiilor prime în bunuri.
  • Sectorul terțiar, servicii, implică prestarea de servicii pentru consumatori sau companii, de exemplu baby-sitting, cinematografele etc.

Microeconomie[modificare | modificare sursă]

Microeconomie reprezintă ansamblu de procese şi de fenomene economice, relatii şi legături cauzale şi funcționale ale acestora, care se formează la nivelul unităților economice ale familiilor şi al verigiilor administrativ-teritoriale de bază. Mezoeconomia analizează şi cercetează viața economică de la nivelul subramurilor, ramurilor şi zonelor economice.

Macroeconomie[modificare | modificare sursă]

Macroeconomie | Economie keynesiană | Curba Phillips | Modelul IS-LM | Cerere agregată | Politică economică | Politică stabilizatoare | Politica monetară | Monetarism | Politică fiscală | Creștere economică | Paritatea puterii de cumpărare | Ciclul unei afaceri | Școala austriacă | Noua economie keynesiană

Metodologie[modificare | modificare sursă]

Cicluri | Econometrie | Teoria jocurilor | Economie matematică | Economie evoluționistă | Economie instituțională

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Stăpânii ideilor economice. Secolul al XIX-lea, prima parte, Angela Rogojanu, 2010 - recenzie
  • Doctrine economice, Mihai Todosia, Editura Universității "Al. I. Cuza", 1992
  • O istorie a doctrinelor economice, Tiberiu Brăilean

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Economie