Limba sorabă de jos
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| sorabă de jos dolnoserbski, dolnoserbšćina |
|
| Vorbită în | Germania |
|---|---|
| Regiuni | Brandenburg |
| Număr de vorbitori | aproximativ 14.000 |
| Sistem de scriere | alfabetul latin |
| Tipologie lingvistică | diversă, normal SVO |
| Clasificare | |
limbi indo-europene
|
|
| Statut oficial şi codificare | |
| ISO 639-2 | dsb |
| SIL | dsb |
| Răspândire în lume | |
![]() Harta Germaniei cu regiune unde sunt folosite limbi sorabe marcată în roşie. |
|
| Vizitaţi Wikipedia în sorabă de jos! | |
| Această pagină poate conţine caractere Unicode. | |
Limba sorabă de jos (dolnoserbšćina, dolnoserbski) este o limbă slavă de vest minoritară, vorbită în regiunea istorică Luzacia Inferioară, astăzi o parte a Brandenburgului. Împreună cu altă limbă minoritară, sorabă de sus formeaza o ramură a limbilor slavice numită limbi sorabe. Comparând cu limbile vecine, sorabă de jos este mai similară cu poloneză, iar soraba de sus — cu cehă.
Soraba de jos mai este vorbită de un număr foarte mic de locuitori ai regiunii Błóta/Spreewald, situaţia ei oarecum semănând cu cea a limbii celtice manx care prin anii 70 ai secolului 20 a încetat să mai fie întrebuinţată în conversaţia cotidiană. La ora actuală există un singur preot vorbitor nativ de soraba de jos, acela însă are în grijă parohia protestantă din Drjowk/Drebkau care se află în afara zonei de răspândire a limbii sorabe. Revista săptămânală Nowy casnik publică articole nu numai în soraba de jos, ci şi în germană iar numărul abonaţilor nu depăşeşte cifra de 1000. Spre deosebire de Budyšin/Bautzen, centrul cultural al Luzaciei Superioare, unde totdeauna exista o minoritate sorabă, la Chośebuz/Cottbus, centrul cultural al Luzaciei Inferioare, practic nu locuiesc vorbitori de limba sorabă. În toată Luzacia, sau cel puţin în acea parte a ei unde după 1945 măcar o parte a populaţiei s-a declarat de origine sorabă, rutiere sunt de obicei bilingve. În Chośebuz/Cottbus este un liceu unde tinerii din toată Luzacia Inferioară precum şi din parohia Slepo/Schleife (regiune în care s-a întrebuinţat un dialect intermediar între soraba de sus şi soraba de jos) învaţă sau se perfecţionează la soraba de jos, deşi aceasta de regulă nu este limba lor maternă. O mică comunitate a vorbitorilor de limba sorabă de jos a existat în Australia, era vorba de urmaşi ai emigranţilor stabiliţi acolo în secolul 19.


