Limba sorabă de jos
| sorabă de jos dolnoserbski, dolnoserbšćina |
|
| Vorbită în | Germania |
|---|---|
| Regiuni | Brandenburg |
| Număr de vorbitori | aproximativ 14.000 |
| Sistem de scriere | alfabetul latin |
| Tipologie lingvistică | diversă, normal SVO |
| Clasificare | |
limbi indo-europene
|
|
| Statut oficial și codificare | |
| ISO 639-2 | dsb |
| SIL | dsb |
| Răspândire în lume | |
![]() Harta Germaniei cu regiune unde sunt folosite limbi sorabe marcată în roșie. |
|
| Vizitați Wikipedia în sorabă de jos! | |
| Această pagină poate conține caractere Unicode. | |
| modifică |
|
Limba sorabă de jos (dolnoserbšćina, dolnoserbski) este o limbă slavă de vest minoritară, vorbită în regiunea istorică Luzacia Inferioară, astăzi o parte a Brandenburgului. Împreună cu altă limbă minoritară, sorabă de sus formeaza o ramură a limbilor slavice numită limbi sorabe. Comparând cu limbile vecine, sorabă de jos este mai similară cu poloneză, iar soraba de sus — cu cehă.
Soraba de jos mai este vorbită de un număr foarte mic de locuitori ai regiunii Błóta/Spreewald, situația ei oarecum semănând cu cea a limbii celtice manx care prin anii 70 ai secolului 20 a încetat să mai fie întrebuințată în conversația cotidiană. La ora actuală există un singur preot vorbitor nativ de soraba de jos, acela însă are în grijă parohia protestantă din Drjowk/Drebkau care se află în afara zonei de răspândire a limbii sorabe. Revista săptămânală Nowy casnik publică articole nu numai în soraba de jos, ci și în germană iar numărul abonaților nu depășește cifra de 1000. Spre deosebire de Budyšin/Bautzen, centrul cultural al Luzaciei Superioare, unde totdeauna exista o minoritate sorabă, la Chośebuz/Cottbus, centrul cultural al Luzaciei Inferioare, practic nu locuiesc vorbitori de limba sorabă. În toată Luzacia, sau cel puțin în acea parte a ei unde după 1945 măcar o parte a populației s-a declarat de origine sorabă, rutiere sunt de obicei bilingve. În Chośebuz/Cottbus este un liceu unde tinerii din toată Luzacia Inferioară precum și din parohia Slepo/Schleife (regiune în care s-a întrebuințat un dialect intermediar între soraba de sus și soraba de jos) învață sau se perfecționează la soraba de jos, deși aceasta de regulă nu este limba lor maternă. O mică comunitate a vorbitorilor de limba sorabă de jos a existat în Australia, era vorba de urmași ai emigranților stabiliți acolo în secolul 19.
