Predicat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Atribut
Complement
Predicat
Nume predicativ
Subiect
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată

Predicatul este partea principală de propoziție care atribuie subiectului o acțiune, o stare sau o însușire.

Predicatul poate fi exprimat prin:

Poate|1 că întelegi|2.
Pupăza zbrr! pe-o dugheană. — Ion Creangă, Amintiri din copilărie
Vorba lungă, sărăcia omului. — Folclor
A stat de veghe toată noaptea.
Fără doar și poate că se va întoarce.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Predicatul se clasifică în

În față răsărise luna. — Fănuș Neagu, Dincolo de nisipuri
Predicatul verbal este exprimat prin verbe la moduri personale:
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Și unu-i vrâncean. — Miorița
Predicatul nominal este format din verb copulativ și nume predicativ.
Vebele copulative sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a rămâne, a însemna, a părea, a se naște, a ieși, a se face (ultimele două când au sensul lui a deveni);
Verbul a fi este predicat verbal când are sensul de: a exista, a se afla, a se găsi, a merge, a proveni;
A deveni este tot timpul verb copulativ.

Punctuație[modificare | modificare sursă]

Predicatul, verbal sau nominal, nu se desparte prin virgulă de subiect.

A fost un împărat.

Se folosesc virgule când între subiect și predicat s-a intercalat o parte de propoziție sau o propoziție:

Greuceanu, care văzu lipsa paloșului|2, a plecat.|1

Cuvintele care alcătuiesc numele predicativ multiplu se despart de virgulă când nu sunt legate prin conjuncția și ori sau.

Acord[modificare | modificare sursă]

În numeroase limbi, inclusiv limba română, predicatul se acordă cu subiectul. Acordul constă în modificarea formei predicatului în funcție de caracteristicile subiectului. În limba română acordul se face în persoană și număr, și dacă predicatul este nominal sau exprimat printr-un verb la diateza pasivă acordul se face și în gen.

Acord în persoană și număr:

  • Eu nu înțeleg.
  • Voi așteptați aici.
  • A răsărit luna.

Acord suplimentar în gen:

  • Mama e supărată.
  • Au fost plantați o sută de brazi.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Alexandru Metea, Limba română esențială, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2003.
  • Ana Dumitrescu, Vasile Teodorescu, Limba romană. Manual pentru clasa a V-a, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București,1996.
  • Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, București, 2005