Limba bosniacă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
bosniacă
bosanski
Vorbită în Bosnia și Herțegovina, Serbia (Sandžak), Muntenegru, Croația, Republica Macedonia, Slovenia, Turcia
Regiuni Balcani
Număr de vorbitori 2.700.000
Tipologie lingvistică diversă, normal SVO
Clasificare
limbi indo-europene
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în Bosnia și Herțegovina, Serbia (Sandžak)
ISO 639-1 bs
ISO 639-2 bos
SIL bos
Extras
Sva ljudska bića rađaju se slobodna i jednaka u dostojanstvu i pravima. Ona su obdarena razumom i sviješću i trebaju jedna prema drugima postupati u duhu bratstva.
Vizitați Wikipedia în bosniacă!
Această pagină poate conține caractere Unicode.


Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este în același timp una din variantele limbii abstand comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroată”, și o limbă ausbau cu propriul său standard. Este limbă oficială în Bosnia și Herțegovina și de folosință oficială în Muntenegru și în unele localități din Serbia.

Distribuție geografică și statut[modificare | modificare sursă]

Nu există date exacte privind numărul bosniacilor și al vorbitorilor de limba bosniacă. Numărul bosniacilor în lume este estimat între 2,2 și 4 milioane[1]. Chiar și privitor la Bosnia și Herțegovina sunt numai estimări. În Serbia, Muntenegru, Croația și Republica Macedonia sunt prezenți în statisticile recensămintelor. Dintre aceste țări, în Serbia și în Muntenegru se indică separat numărul de persoane de naționalitate bosniacă și al celor de „naționalitate musulmană”[2]. Numărul vorbitorilor de limba bosniacă apare în statisticile din Serbia, Muntenegru și Croația. Nu sunt date despre bosniacii din emigrație.

Țară Număr de persoane Statutul persoanelor An Sursă
Bosnia și Herțegovina 48% din populația totală estimată la 4.590.310 locuitori de naționalitate bosniacă 2008 The World Factbook a CIA
Serbia 136.087 de naționalitate bosniacă 2002 Републички завод за статистику
19.503 de naționalitate musulmană
134.749 cu limba maternă bosniacă
Muntenegru 48.184 de naționalitate bosniacă 2003 Zavod za Statistiku
24.625 de naționalitate musulmană
19.906 cu limba maternă bosniacă
Croația 20.755 de naționalitate bosniacă 2001 CROSTAT – Populația după naționalitate
9.197 cu limba maternă bosniacă CROSTAT – Populația după limba maternă
Slovenia 21.542 de naționalitate bosniacă 2002 Statistični urad Republike Slovenije
10.467 de naționalitate musulmană
Republica Macedonia 17.018 de naționalitate bosniacă 2002 Државен завод за статистика

Bosniaca este limbă oficială în Bosnia și Herțegovina și de folosință oficială în Muntenegru[3], precum și în Serbia, în unele localități din regiunea Sandžak [4].

Istorie[modificare | modificare sursă]

Unul dintre cele mai vechi documente în limba slavilor de sud este un acord comercial între Bosnia și Dubrovnik, din 1189, scris de domnitorul Bosniei, banul Kulin, considerat drept carta existenței statale a Bosniei. Din această cauză este considerat și prima atestare documentară a limbii bosniace.

Altă menționare a limbii bosniace se găsește în lucrarea Istoria limbilor scrise a călătorului bizantin Constantin Filosoful, din anul 1300.

Un document din 1436 amintește despre un duce din regiunea Kotor care a adus o fată descrisă ca „femeie bosniacă, eretică, numită în limba bosniacă Djevena”.

O parte din populația Bosniei, slavi de origine croată sau sârbă, a fost islamizată după cucerirea țării de către Imperiul Otoman, în 1463, ceea ce a influențat puternic cultura și limba acesteia.

Primul dicționar bosniac datează din 1631, un glosar bosniac-turc în rime, de Muhamed Hevaji Uskufi.

În epoca otomană și până în secolul al XIX-lea s-a scris puțin în limba bosniacă, deoarece elita scria în limbi străine: arabă, turcă și persană.

În secolele al XIX-lea și al XX-lea apar primele lucrări normative pentru limba bosniacă[5].

Scriitorii de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea (grupați sub denumirea „Renașterea bosniacă”: poeții Safvet-beg Bašagić și Musa Ćazim Ćatić, povestitorul Edhem Mulabdić etc.) au scris într-o limbă mai apropiată de croată decât de sârbă, cu trăsături bosniace specifice mai ales în lexic.

În epoca iugoslavă, oficial se consideră că și bosniacii vorbesc limba sârbocroată.

După destrămarea Iugoslaviei și crearea statului Bosnia și Herțegovina, bosniaca devine limbă oficială și este standardizată[6].

Particularități ale limbii bosniace în comparație cu limbile sârbă și croată[modificare | modificare sursă]

În general, trăsăturile structurale (fonologice, morfologice și sintactice) ale limbii bosniace sunt comune sau cu ale croatei, sau cu ale sârbei, sau cu ambele. Sunt puține trăsături structurale proprii limbii bosniace. Particularități mai numeroase există în lexic.

Limba bosniacă standard se bazează pe dialectul štokavian, ca și sârba și croata standard, iar pronunțarea este (i)jekaviană, ca în cazul limbii croate.

Scrierea[modificare | modificare sursă]

Înainte de epoca otomană, limba bosniacă s-a scris cu alfabetul latin și cu două alfabete derivate din alfabetul chirilic, numite bosančica și begovica. Acesta din urmă era folosit de nobilime. În timpul stăpânirii otomane s-a trecut la alfabetul arab, iar după aceasta la alfabetul latin.

În prezent, limba bosniacă se scrie cu precădere cu alfabetul latin, dar se admite și alfabetul chirilic.

Limba bosniacă urmează în general limba croată în ceea ce privește scrierea numelor proprii străine, adică le scrie ca în limba de origine, dar multe publicații le transcriu fonetic, ca în limba sârbă.

Pronunțarea[modificare | modificare sursă]

În ceea ce privește accentuarea, limbii bosniace îi este caracteristică trecerea accentului pe prepoziție: u Bosni ’în Bosnia’ pronunțat [ȕbosni], în loc de [ubȍsni].

În unele regiuni din Bosnia, în locul consoanelor č și ć se pronunță o consoană situată între acestea, ori ambele se pronunță fie č, fie ć. Aceeași este situația consoanelor și đ. Însă această particularitate nu privește limba standard. Fonemele acesteia sunt aceleași ca în limbile croată și sârbă. (Vezi Limba croată. Fonetică).

În limba bosniacă actuală se reintroduce un [h] în unele cuvinte în care acesta exista tradițional, dar s-a pierdut: lahko (lako în sârbă și croată) ’ușor’ adverb, mehko (meko în sârbă și croată) ’moale’ adverb, kahva (kafa în sârbă, kava în croată) ’cafea’.

Există o serie de cuvinte cu [h] intervocalic în bosniacă și croată, căruia îi corespunde [v] în sârbă: duhan / duvan ’tutun’), kuhati / kuvati ’a găti’, suho / suvo ’uscat’.

Morfologie[modificare | modificare sursă]

Pronumele personal ona ’ea’ are în acuzativ forma neaccentuată je, tot ca în sârbă (croată ju).

În bosniacă, pronumele interogativ referitor la lucruri este šta ’ce’ în cazul nominativ, iar cel referitor la persoane este ko, ca în sârbă (cf. što, respectiv tko în croată).

Verbele la viitor se scriu ca în sârbă, cu verbul auxiliar alipit la infinitivul fără -ti: Uradiću to. ’Voi face asta.’ (croată: Uradit ću to.) (Vezi Limba croată. Conjugare și Limba sârbă. Conjugare).

Sintaxă[modificare | modificare sursă]

Sintagma substantiv + atribut substantival[modificare | modificare sursă]

În bosniacă, între elementele acestei sintagme nu poate interveni alt cuvânt:

Bosniacă Croată Traducere
Ministar vanjskih poslova otputovao je u službenu posjetu. Ministar je vanjskih poslova otputovao u službenu posjetu. Ministrul afacerilor externe a plecat într-o călătorie oficială.

Infinitiv sau da + prezent[modificare | modificare sursă]

Construcția propoziție regentă + propoziție subordonată completivă directă cu subiect diferit de cel al regentei este identică în bosniacă, sârbă și croată: Hoću da pjevaš. ’Vreau să cânți.’ Dacă acțiunea subordonată este efectuată de același subiect ca cel al verbului regent, limba bosniacă admite două construcții. Prin urmare, ’Vreau să cânt.’ se poate spune:

  • Hoću pjevati., cu acțiunea subordonată la infinitiv, ca în croată, sau
  • Hoću da pjevam., cu acțiunea subordonată la prezent cu conjuncția da, ca în sârbă.

Construcții cu verbul trebati[modificare | modificare sursă]

Pentru a exprima obligația unei persoane anume, verbul trebati se folosește cu precădere impersonal în bosniacă și sârbă: Treba da idem. ’Trebuie să merg.’, dar mai mult ca verb personal în croată: Trebam ići.

Pentru a exprima nevoia cu același verb, construcția este analogă cu cea din română: Dušanu treba novac. ’Lui Dušan îi trebuie bani.’, în bosniacă și sârbă, dar în croată verbul este folosit personal: Dušan treba novac. ’Dušan are nevoie de bani.’

Lexic[modificare | modificare sursă]

Dintre cele trei limbi, în croată sunt cele mai puține cuvinte de origine turcă, iar în bosniacă cele mai multe. Aceasta este trăsătura cea mai specifică limbii bosniace. Astfel de cuvinte sunt: zar ’batic’, karmin ’ruj de buze’, avlija ’curte’, ćilim ’covor’.

Deseori, o noțiune este denumită cu cuvinte diferite în croată și în sârbă. Lexicul standard al limbii bosniace acceptă în general ambele cuvinte, sinonimia fiind astfel bogată. Exemple concludente constituie numele lunilor, care formează perechi de sinonime cuvânt de origine latină (ca în sârbă) – cuvânt slav (ca în croată), cel de origine latină fiind preferat, iar trei dintre ele având o formă specifică pentru bosniacă:

januar – siječanj

februar – veljača

mart – ožujak

april – travanj

maj – svibanj

juni (en sârbă jun) – lipanj

juli (en sârbă jul) – srpanj

august (en sârbă avgust) – kolovoz

septembar – rujan

oktobar – listopad

novembar – studeni

decembar – prosinac

Alte cuvinte sunt comune sau numai cu croata, sau numai cu sârba:

  • comune cu croata: riža ’orez’, mrkva ’morcov’, špinat ’spanac’, neodgojen ’prost crescut’, sretan ’fericit’
  • comune cu sârba: hiljada ’o mie’, voz ’tren’, paradajz ’(pătlăgea) roșie’, shvatati ’a înțelege’

Neologisme[modificare | modificare sursă]

Atitudinea față de neologisme a limbii bosniace standard seamănă cu cea a sârbei, adică este mai permeabilă la ele decât limba croată.

Forma în care se preiau cuvintele străine poate fi identică în cele trei limbi: analizirati ’a analiza’, dar în bosniacă există și dublete, fiind împrumutate și varianta ca în croată, și cea ca în sârbă: organizirati (ca în croată), organizovati (ca în sârbă); konstruirati, konstruisati.

Alteori neologismul se preia cu forma numai ca în croată (minut, în sârbă minuta), sau numai ca în sârbă (planeta, în croată planet).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Numărul maxim provine de la Ethnologue.
  2. ^ Noțiunea de „naționalitate bosniacă” este folosită numai de când Bosnia și Herțegovina este independentă. Înainte, în fosta Iugoslavie era oficială noțiunea de „naționalitate musulmană”, de aceea unii bosniaci se declară musulmani ca naționalitate.
  3. ^ Potrivit Constituției Muntenegrului, art. 13.
  4. ^ Conform sitului Consiliului Național Bosniac din Serbia – localități în care bosniaca este limbă de folosință oficială.
  5. ^ De exemplu Gramatika bosanskoga jezika (Gramatica limbii bosniace), Sarajevo, 1890.
  6. ^ Prin lucrări precum: Halilović, Senahid, Pravopis bosanskoga jezika (Ortografia limbii bosniace), Preporod, Sarajevo, 1996; Halilović, Senahid, Bosanski jezik (Limba bosniacă), Baština, Sarajevo, 1998; Isaković, Alija, Rječnik karakteristične leksike u bosanskome jeziku (Dicționarul lexicului specific limbii bosniace), Svjetlost, 1993; Jahić, Dževad, Gramatika bosanskoga jezika (Gramatica limbii bosniace), Dom štampe, Zenica, 2000.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bosnian, croatian & serbian (Bosniaca, croata și sârba)
  • Jolić, Borjanka; Ludwig, Roger, Le serbo-croate sans peine, Chennevières, Assimil, 1972
  • Moldovan, Valentin; Radan, Milja N., Gramatika srpskog jezika (Morfologija), Gramatica limbii sârbe, Timișoara, Sedona, 1966
  • Nedelcu, Octavia, Ghid de conversație român-sârb, București, Niculescu, 2003
  • Peianov, Ioan, Ghid de conversație român-sîrb, Iași, Polirom, 2002
  • Sala, Marius; Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile lumii, Mică enciclopedie, București, E.Ș.E., 1981

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]