Participiu
Participiul este un mod nepersonal și nepredicativ care denumește o acțiune suferită sau îndeplinită de un obiect.
Cuprins |
Morfologia participiului[modificare]
Formă[modificare]
Participiul românesc provine din forma de participiu pasiv perfect din limba latină: cantatus, -a, -i, -æ > cântat, -tă, -ți, -te. Din punct de vedere formal, este marcat de sufixul -t (la majoritatea verbelor) sau -s (la cele mai multe verbe cu perfectul simplu în -se-): zis, -să, -și, -se. Cu valoare adjectivală, participiul are forme de gen, număr și caz ca adjectivele variabile de tipul bun, precum și grade de comparație: La bunici era mai iubită decât acasă., El a fost cel mai lovit.
Valori[modificare]
Participiul are valoare verbală sau adjectivală în diferite grade, în funcție de rolul său:
- Are valoare exclusiv verbală în formele verbale compuse de la diateza activă: perfect compus, viitor anterior, conjunctiv perfect, condițional-optativ perfect, prezumtiv perfect, infinitiv perfect.
- Are valoare adjectivală și verbală la diateza pasivă.
- Are valoare exclusiv adjectivală când este cuvânt autonom, caz în care se vorbește despre adjectiv provenit din participiu.
Din punctul de vedere al diatezelor, participiul folosit autonom poate avea:
- sens pasiv (la majoritatea verbelor active tranzitive): data fixată, momentul ales
- sens activ (la toate verbele active nereflexive intranzitive și la unele tranzitive, precum și la verbele active reflexive de la care se folosește participiul): prieten plecat, scrisoarea venită, minciună sfruntată, tragedia întâmplată, om odihnit
Valoarea temporală a participiului este totdeauna de trecut, acțiunea pe care o exprimă fiind prezentată ca terminată, cu efecte care persistă sau nu în momentul vorbirii.
Sintaxa participiului[modificare]
Compliniri[modificare]
Complinirile participiului sunt specifice verbului:
- complement de agent: realitatea văzută de către artist
- complement circumstanțial de diverse specii: hotărârea luată cu majoritate de voturi, cartea uitată pe masă, florile culese dimineața etc.
- nume predicativ: tânărul devenit inginer
- element predicativ suplimentar: fata numită Ana
- subiect (în așa-numitele construcții absolute): O dată terminată vacanța, au reintrat în normal.
Funcții sintactice[modificare]
Participiul poate exprima părți de propoziție care țin de natura sa adjectivală:
- atribut: cartea pierdută
- nume predicativ: Artistul a devenit cunoscut în toată lumea.
- element predicativ suplimentar: Vă facem cunoscută decizia consiliului.
- complement circumstanțial de cauză: De răsfățat ce este, crede că i se cuvine totul.
- complement circumstanțial de mod : Vorbea pierdut în cuvinte.
Bibliografie[modificare]
- Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, Humanitas, București, 2001