Genul gramatical

În lingvistică genul este o categorie gramaticală flexionară bazată pe distincția dintre ființele de sex masculin și cele de sex feminin, dintre însuflețite și neînsuflețite.

Genul gramatical exprimă lingvistic genul substantivului prin desinențe sau articol. Cu foarte puține excepții, substantivele aparțin doar unui gen.

În limba română sunt, de exemplu, trei genuri gramaticale:

• masculin
• feminin
• neutru

Lista limbilor după tipul de gen gramatical

Masculin și feminin

• Limba albaneză genul neutru a dispărut aproape complet.
• Limba akkadiană
• Limba asturiană
• Limba egipteană veche
• Limba amharică
• Limba arabă Dar araba face distincție între masculin și feminin la singular și dual. La plural face distincție între bărbați, femei și plurale non-umane (inclusiv substantive colective umane ca "națiune," "popor," etc.), pluralele non-umane fiind plurale feminine, indiferent de genul lor la singular.
• Limba aramaică
• Limba catalană
• Limba coptică
• Limba cornică
• Limba corsicană
• Limba franceză
• Limba galiciană
• Limba ebraică
• Limba hindi
• Limba irlandeză
• Limba italiană Există o urmă de neutru în unele substantive și pronume personale. Ex.: singular l'uovo, il dito; plural le uova, le dita ('ou(ăle)', 'deget(ele)').
• Limba letonă
• Limba lituaniană Există un gen neutru pentru adjective cu întrebuințare limitată.
• Limba manciuriană
• Limba occitană
• Limba portugheză Există o urmă de neutru în demonstrative și unele pronume nehotărâte.
• Limba punjabi
• Limba romani
• Limba sardă
• Limba scoțiană
• Limba siciliană
• Limba spaniolă Există un fel de neutru, care se exprimă în general doar cu articolul hotărât lo, folosit cu substantive care denotă categorii abstracte: lo bueno.
• Limba berberă
• Limba urdu
• Limba galeză

Comun și neutru

(distincția comun/neutru este similară cu animat/inanimat)

• Limba daneză
• Limba olandeză Masculinul și femininul s-au unit într-un gen comun în olandeza standard, dar mulți vorbitori fac o distincție când foloses pronume, și în unele dialecte.
• Germana de jos
• Limba norvegiană (riksmål, și dialectul Bergen)
• Limba suedeză Distincția dintre masculin și feminin mai există încă pentru persoane și unele animale. Unele dialecte au toate trei genurile pentru substantive.
• Limba turcă

Animat și inanimat

• Limba bască (se folosesc două paradige diferite de declinare substantivală, cu toate că adjectivele și demonstrativele nu se schimbă după gen)
• Limba elamită
• Limba hitită
• Multe limbi amerindiene, și Limbi uto-Aztecane, la fel ca și unele limbi izolate ca Mapudungun
• Limba sumeriană

Masculin, feminin și neutru

• Limba bielorusă
• Limba bosniacă
• Limba bulgară
• Limba croată (în mod tradițional, doar genurile masculin, feminin și neutru sunt recunoscute, cu animat ca o categorie pentru masculin; situația adevărată este similară cu ceha și alte limbi slavice, așa încât poate fi analizată și ca limbă cu patru genuri)
• Limba olandeză Masculinul și femininul s-au unit într-un gen comun în olandeza standard, dar mulți vorbitori mai fac distincție când folosesc pronume, și în unele dialecte.
• Limba feroeză
• Limba galică
• Limba germană
• Limba greacă În greaca veche, pluralele neutre sunt tratate ca singular în acordul verbal
• Limba gujarati
• Limba islandeză
• Limba kannada
• Limba latină
• Limba macedoneană
• Limba marathi
• Limba norvegiană Genul feminin este folosit în toată țara, cu excepția unor cartiere conservatoare din orașe ca Oslo sau Bergen. Acolo dialectele fie că permit folosirea substantivelor feminine ca substantive masculine (adică se folosesc inflexiunile masculine) sau nu folosesc genul feminin de loc.
• Limba engleză veche
• Limba irlandeză veche
• Limba prusacă veche
• Limba română Genul neutru (numit uneori și ambigen) nu are forme separate proprii; substantivele neutre sunt masculine la singular și feminine la plural.
• Limba rusă
• Limba sanscrită
• Limba sârbă
• Limba sârbo-croată
• Limba slovenă
• Limba sorabă
• Limba suedeză Ca și în olandeză, masculinul și femininul s-au unit într-un gen comun în suedeza standard. Dar unele dialecte au reținut cele trei genuri în limbajul vorbit.
• Limba telugu
• Limba ucrainiană
• Limba idiș
• Limba zazaki

Mai mult de trei genuri gramaticale

• Limba cehă și Limba slovacă: Masculin animat, masculin inanimat, feminin, neutru.
• Limba dyirbal: Masculin, feminin, vegetal and altele.
• Limba luganda: zece genuri numite pur și simplu genul I - genul X
• Limba poloneză: Personal masculin, animat masculin, inanimat masculin, feminin și neutru (unii gramaticieni recunosc doar trei genuri).
• Limba zande: Masculin, feminin, animat și inanimat.

Fără gen gramatical

• Limba afrikaans
• Limbile altaice
• Limba armeană
• Limba azeră
• Limba bască
• Limba bengaleză
• Limba bislama
• Limba bugis
• Limba burmeză
• Limba cebuano
• Limba chineză
• Limba chol
• Limba engleză (o urmă de distincție masculin/feminin/neutru din Limba engleză veche în pronumele personale "he", "she", "it" și alte pronume relatate)
• Limba esperanto (include un sistem de pronume personale cu gen "natural" similar cu limba engleză, dar fără alte impacte morfologice)
• Limba estonă
• Limba filipino
• Limba finlandeză
• Limba georgiană
• Limba guaraní
• Limba hawaiiană
• Limba maghiară
• Limba ido
• Limba ilocano
• Limba indoneziană
• Limba interlingua
• Limba japoneză

• Limba kannada
• Limba kampuchiană
• Limba coreeană
• Limba laoțiană
• Lojban
• Limba malagașă
• Limba malaieză
• Limba persană
• Limba nahuatl
• Limba pirahã
• Limba quechua
• Limba sami
• Limba tamilă
• Limba tok pisin
• Limba turcă
• Limba vietnameză
• Limba yoruba

Bibliografie

• Craig, Colette G. (1986). Noun classes and categorization: Proceedings of a symposium on categorization and noun classification, Eugene, Oregon, October 1983. Amsterdam: J. Benjamins.
• Corbett, Greville G. (1991) Gender, Cambridge University Press —A comprehensive study; looks at 200 languages.
• Corbett, Geville (1994) "Gender and gender systems". En R. Asher (ed.) The Encyclopedia of Language and Linguistics, Oxford: Pergamon Press, pp. 1347 – 1353.
• Greenberg, J. H. (1978) "How does a language acquire gender markers?". En J. H. Greenberg et al. (eds.) Universals of Human Language, Vol. 4, pp. 47 – 82.
• Hockett, Charles F. (1958) A Course in Modern Linguistics, Macmillan.
• Ibrahim, M. (1973) Grammatical gender. Its origin and development. La Haya: Mouton.
• Iturrioz, J. L. (1986) "Structure, meaning and function: a functional analysis of gender and other classificatory techniques". Función 1. 1–3.
• Steven Pinker (1994) The Language Instinct, William Morrow and Company.