Limba slavonă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Limba slavonă sau slavona bisericească (bulgară църковнославянски език / țărkovnoslavianski ezik, cehă církevní slovanština, macedoneană црковнословенски јазик / țrkovnoslovenski jazik, poloneză cerkiewnosłowiańszczyzna, rusă церковнославя́нский язы́к / țerkovnoslaviánskii jazî́k, sârbă црквенословенски језик / țrkvenoslovenski jezik) este o limbă apărută în veacul al XII-lea la sud de Dunăre. Este uneori cunoscută și ca bulgară medie.

Slavona are la bază limba slavă veche vorbită în sud-vestul Bulgariei, din vecinătatea Macedoniei - zonă unde se dezvoltase Școala Literară de la Ohrida (secolul al X-lea).

Perioada de aur a limbii slavone se confundă cu existența Imperiului Vlaho-Bulgar, a cărui limbă oficială era, și a Școlii Literare de la Târnova (sec. XIV-XV). Din slavonă a evoluat ulterior, începând cu veacul al XVI-lea, limba bulgară modernă.

În prezent, ea a rămas doar o limbă liturgică, fiind folosită de Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă și alte biserici ortodoxe slave. În afara mediului liturgic, ea nu mai este folosită în prezent ca limbă maternă. A fost folosită timp de secole și de români ca limbă liturgică și ca limbă oficială, „de cancelarie”, fiind înlocuită treptat de limba română începând din secolul al XVI-lea.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]