Limba islandeză
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| islandeză íslenska |
|
| Vorbită în | Islanda, Danemarca |
|---|---|
| Număr de vorbitori | aproape 310.000 |
| Sistem de scriere | variantă islandeză a alfabetului latin |
| Clasificare | |
limbi indo-europene
|
|
| Statut oficial şi codificare | |
| Limba oficială în |  IslandaConsiliul Nordic |
| Organ de reglamentare | Institutul „Árni Magnússon” de studiile islandeze |
| ISO 639-1 | is |
| ISO 639-2 | ice (B), isl (T) |
| SIL | isl |
| Extras | |
| Hver maður er borinn frjáls og jafn öðrum að virðingu og réttindum. Menn eru gæddir vitsmunum og samvizku, og ber þeim að breyta bróðurlega hverjum við annan. | |
| Vizitaţi Wikipedia în islandeză! | |
| Această pagină poate conţine caractere Unicode. | |
modifică  |
|
Limba islandeză (íslenska) este limba vorbită în Islanda. Este o limbă complexă care face parte din grupa limbilor germanice. Se aseamănă lingvistic cu suedeza, norvegiana şi daneza, dar în comparaţie cu acestea există totuşi diferenţe destul de mari în gramatică şi vocabular, deoarece Islanda este destul de izolată faţă de restul Europei.
Islandeza nu s-a schimbat mult din era vikingilor, aceasta dându-i un caracter unic. De asemenea, limba are două foneme care nu sunt găsite în alte limbi şi care se reprezintă în scris prin literele þ (numită Thorn) şi ð (numită Eth). Ca pronunţie amândouă se aseamănă cu fonemul θ (theta) din Alfabetul Fonetic Internaţional AFI, care corespunde şi sunetului th din limba engleză.
Cuprins |
[modifică] Clasificare
Islandeza este o limbă indo-europeană care face parte din subgrupul de nord al limbilor germanice. Este ruda cea mai apropriată a limbii feroeze şi, împreună cu ea şi cu limba norvegiană, creează grupul limbilor scandinave de vest, cel al descendenţilor dialectelor vestice ale limbii nordice veche. Totuşi, cercetările mai recente au reclasificat aceste limbi împărţindu-le în subgrupurile „continental” şi „insular” fiindcă norvegiana nu mai prezintă caracteristicile comune cu islandeză şi feroeză deoarece a fost puternic influenţată de daneză.
[modifică] Gramatică
Limba islandeză a păstrat foarte multe particularităţi gramaticale ale limbilor germanice mai vechi şi se aseamănă cu norvegiana veche din perioada anterioară simplificărilor flexionare, asta datorită izolării sale faţă de ţările scandinave. Islandeza modernă încă este o limbă flexionară, păstrând patru cazuri gramaticale: nominativ, genitiv, dativ şi acuzativ. Substantivele pot avea trei genuri: masculin, feminin şi neutru. Există două paradigme principale pentru fiecare gen: cea tare şi cea slabă, care sunt, în plus, împărţite în paradigmele mai mici, conform unor criterii diverse (precum schimbări fonetice, grupurile consoanelor, etc.). Înafară de aceasta, islandeză permite subiectul oblic, un fenomen prin care anumite verbe determină cazul subiectelor lor.
Substantivele, adjectivele şi pronumele sunt declinate după patru cazuri şi numere (singular şi plural). Deosebirea tu-dumneavoastră]] („þérun”) pare să fie în curs de dispariţie, dar încă este întâlnită în adresări structurale oficiale.
Verbele se conjugă după timp, mod, persoană, număr şi diateză. Există trei diateze: activă, pasivă şi medie. Se pot defini zece timpuri, dar spre deosebire de limbile romanice şi, similar cu celelalte limbi germanice, se folosesc verbe auxiliare.
Ordinea de bază a cuvintelor în propoziţie este subiect–verb-obiect.
 |
Acest articol despre o limbă sau dialect este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
