Pronume relativ

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Pronumele relativ este deosebit de toate celelalte pronume prin faptul că nu numai se referă la un substantiv, la alt pronume sau la o propoziție, reluându-le sau anticipându-le, ci în același timp introduce o propoziție subordonată, fiind parte de propoziție în aceasta.

Pronumele relativ se poate referi la:

  • un substantiv: Băiatul care stă acolo este fratele meu.
  • alt pronume: Eu, care știam ce s-a întâmplat, n-am spus nimic.
  • o propoziție: Nu a spus adevărul, ceea ce nu e frumos din partea lui.

Sunt și cazuri în care pronumele relativ nu are referent exprimat: Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.

Pronumele relativ poate îndeplini diferite funcții sintactice în propoziția pe care o introduce:

Pronumele relativ poate introduce mai multe tipuri de subordonate:

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, Humanitas, București, 2001