Limba occitană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| occitană occitan / lenga d'òc |
|
| Vorbită în | Franţa, Italia, Spania, Monaco |
|---|---|
| Regiuni | Occitania |
| Număr de vorbitori | aproximativ 2 milioane |
| Sistem de scriere | latin modificat |
| Tipologie lingvistică | SVO |
| Clasificare | |
limbi indo-europene
|
|
| Statut oficial şi codificare | |
| Limba oficială în | Val d'Aran (Catalonia, Spania) |
| Organ de reglamentare | Conselh de la Lenga Occitana |
| ISO 639-1 | oc |
| ISO 639-2 | oci |
| Extras | |
| Totes los èssers umans naisson liures e egals en dignitat e en dreches. Son dotats de rason e de consciéncia e se devon comportar los unes amb los autres dins un esperit de fraternitat. | |
| Răspândire în lume | |
 Occitania |
|
| Vizitaţi Wikipedia în occitană! | |
| Această pagină poate conţine caractere Unicode. | |
Limba occitană (occitan, lenga d'òc) este o limbă romanică, vorbită în treimea de sud a Franţei, la sud de Loara şi de asemenea în anumite văi alpine în Italia şi în Valea Aran în Spania.
Numele limbii vine de la òc, cuvânt medieval care însemna "da" în dialectele locale, spre deosebire de Franceza nordică sau langue d'oïl (strămoşul cuvântului Francez oui)
Numele de Provençal mai este folosit pentru această limbă, dar Limba provensală este doar unul din dialectele grupului occitan, variantă vorbită în regiunea Provence, dialectul literar folosit de Frédéric Mistral şi de Felibrige.
Occitan a fost prima limbă care a fost folosită de trubadurii medievali pentru poezie. Odată cu impunerea treptată a puterii franceze regale asupra acestui teritoriu, occitana a scăzut în importanţă din secolul XIV încoace. Cea mai mare declin a fost în timpul Revoluţiei franceze, când diversitatea limbilor era considerată o ameninţare.
Deşi încă era limba de toate zilele a majorităţii populaţiei rurale din sud chiar şi în secolul XX, acum a fost în mare parte înlocuită cu limba franceză. Încă mai sunt câteva milioane de vorbitori nativi de occitană, dar e mai ales vorbită de generaţiile mai bătrâne. Prin activism etnic se doreşte reintroducerea limbii către noua generaţie.
Termenul Occitan este uneori neclar. Anumiţi autori consideră că Occitan este de fapt o familie de limbi care include:
- Auvernes (Auvergnat)
- Gascon
- Limousin
- Languedocian
- Provençal
- Shuadit sau Judeo-Provençal (dispărută din 1977)
care ar fi văzute ca limbi separate. Béarnais este un dialect al Gasconei.
În schimb, majoritatea lingviştilor consideră ca occitan este o singură limbă, iar Limousin, Auvergnat, Alpin, Gascon, Languedocien şi Provençal sunt dialecte ale acesteia.
Printre caracteristicile diacronice ale occitanei ca limbă romanică:
- Spre deosebire de franceză a păstrat A accentuat din latină (Latină MARE > Oc. mar, dar > Fr. mer).
- Ca franceza a schimbat U din latină în [y] şi a mutat o serie de vocale U>y, o>u O>o.
- Limba gasconă a schimbat iniţial F Latin în [h] aspirat (Latina FILIU > Gascon Oc. hilh), precum în Spaniola medievală.
Unul dintre pasajele în literatura vestică în occitană care merită menţionate apare în Purgatoriul lui Dante Alighieri, în care trubadurul Arnaut Daniel răspunde naratorului:
«Tan m'abellis vostre cortes deman, / qu'ieu no me puesc ni voill a vos cobrire. / Ieu sui Arnaut, que plor e vau cantan; / consiros vei la passada folor, / e vei jausen lo joi qu'esper, denan. / Ara vos prec, per aquella valor / que vos guida al som de l'escalina, / sovenha vos a temps de ma dolor»
Vezi de asemenea: Limbile Franţei
[modifică] Legături externe
|
|||||||||||||
