Registru de limbă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În sociolingvistică, un registru de limbă sau un nivel de limbă este o variantă a unei limbi folosită în funcție de caracteristicile vorbitorului și ale situației de comunicare. De vorbitor sunt legate educația primită în familie, nivelul său de instruire, vârsta, dispoziția de moment, capacitatea sau disponibilitatea de a folosi un registru sau altul. De situația de comunicare țin caracteristicile destinatarului/destinatarilor comunicării de același tip ca ale vorbitorului, dar și gradul de intimitate dintre vorbitor și destinatar(i), precum și raportul ierarhic în care sunt aceștia.

În literatura de specialitate franceză se disting trei registre de limbă principale, familiar, curent și elevat[1], între ele neexistând limite precise. Distincția se poate face mai bine la nivelul lexicului folosit[2], și mai puțin bine la cel al structurii gramaticale. Există sinonime care diferă numai prin registru, de exemplu, în limba română:

  • pilit (familiar)[3]beat (curent) – în stare de ebrietate (elevat);
  • a se curăța (familiar)[4]a muri (curent) – a deceda, a sucomba (elevat).

Un vorbitor care învață o limbă sau chiar unul nativ poate face nu numai greșeli de pronunție, lexicale și gramaticale, ci și de registru de limbă, dacă cel folosit nu este corespunzător situației de comunicare în care se află. De exemplu, dacă într-un anturaj în care toți în afară de o persoană vorbesc în registrul curent, și numai acea persoană folosește registrul familiar sau elevat, ceilalți vorbitori se simt șocați[5].

Registrul familiar[modificare | modificare sursă]

Acest registru este folosit în general în situații de comunicare orale fără constrângeri importante: în familie, între prieteni, între colegi de muncă fără diferență de nivel ierarhic etc. Se caracterizează prin spontaneitate, modelul său fiind oral. În scris este folosit, inclusiv în literatura beletristică, numai pentru a reda vorbirea în același registru. Este influențat de un registru de limbă secundar, cel popular[6].

Lexicul registrului familiar este format din cuvinte curente, putând să includă și cuvinte argotice sau vulgare.

Din punct de vedere morfologic și sintactic, registrul familiar folosește mai mult propoziții scurte, uneori eliptice, și mai puțin fraze. De asemenea, își permite abateri de la standardul limbii.

Vorbitorul caută să fie expresiv, folosind și perifraze, uneori hiperbole.

Registrul elevat[modificare | modificare sursă]

Modelul acestui registru este unul scris. Acesta se situează la opusul registrului familiar, nu este spontan, ci îngrijit în mod conștient. Este folosit în vorbire în medii socioculturale elevate, în comunicări foarte politicoase, în discursuri etc., și este mult folosit în scris. Este un registru influențat de alt registru secundar, limba literară, care se deosebește de registrul elevat prin caracterul artistic.

Lexicul acestui registru este bogat, căutat, incluzând și cuvinte rare.

Din punct de vedere morfosintactic, standardul este scrupulos respectat, frazele sunt complexe și bine construite, cu forme verbale modale și temporale mai variate decât în celelalte registre.

Vorbitorul urmărește să realizeze și efecte stilistice.

Registrul curent[modificare | modificare sursă]

Folosirea acestui registru este caracteristică între persoane care nu se cunosc și care au contacte în viața cotidiană (cumpărături, cerere de informații, contacte cu administrația, relații profesionale etc.) sau între persoane care se cunosc, dar nu sunt apropiate între ele, fie că sunt la același nivel ierarhic sau nu. Se folosește și în scris, de exemplu în presă.

Cuvintele folosite în acest registru sunt cele înțelese de oricine. Termenii sunt preciși, nu se folosesc termeni de specialitate.

Gramatica registrului curent este în general conformă standardului, cu fraze simple.

Acest registru este neutru, vorbitorul neurmărind să fie expresiv prin realizarea de efecte stilistice.

Precum cel elevat, și registrul curent are un aspect oral și unul scris, între care există deosebirea că în primul pot exista ușoare abateri de la standard, pe când al doilea este mai scrupulos în respectarea acestuia[7].

Reprezentare schematică a registrelor de limbă[modificare | modificare sursă]

Din punctul de vedere al influențelor dintre ele și al gradului lor de spontaneitate, respectiv de elaborare (simbolizate mai jos prin săgeți), registrele de limbă pot fi reprezentate astfel[8]:

registrul popular → registrul familiar → registrul curent oral – registrul curent scris ← registrul elevat ← limba literară
SPONTANEITATE ELABORARE

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Acestea sunt considerate de către Stourdzé, 1971, p. 40 ca ținând de bon usage „folosirea recomandată a limbii”.
  2. ^ Wachs, 2005, p. 170.
  3. ^ DEX online.
  4. ^ DEX online.
  5. ^ Stourdzé, 1971, p. 41.
  6. ^ Definit de Stourdzé, 1971, p. 39 ca registrul de limbă al persoanelor care nu au un nivel de instruire suficient ca să stăpânească limba standard.
  7. ^ Stourdzé, 1971, p. 42.
  8. ^ Stourdzé, 1971, pp. 42-43.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legătură externă[modificare | modificare sursă]