Marcel Iancu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Marcel Iancu
Marcel Janco.jpg
Marcel Iancu
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani)[5][6][3][4] Modificați la Wikidata
Ein Hod⁠(d), Districtul Haifa, Israel Modificați la Wikidata
CopiiJosine Ianco-Starrels[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965–1989).svg România
Flag of Israel.svg Israel
Jewish[*][[Jewish (Wikimedia disambiguation page)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect
pictor
poet
muzician
sculptor
ilustrator[*]
scriitor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiElveția ()[7]
Paris ()[7]
Tel Aviv ()[7] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticarhitectură, eseist, pictură în ulei, colaj, basorelief, ilustrație, Found object, Linogravură, xylografie, acuarelă, pastel, design vestimentar, design de interior, scenografie, artă ceramică, frescă, tapiserie
StudiiColegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București, ETH Zürich  Modificați la Wikidata
Profesor pentru Bluma Odess Ronkin[*][[Bluma Odess Ronkin (pictoriță israeliană)|​]],  Ora Lahav Chaaltiel[*][[Ora Lahav Chaaltiel |​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăPostimpresionism, Simbolism, Art Nouveau, Cubism, Expresionism, Futurism, Primitivism, Dadaism, Artă abstractă, Constructivism, Suprarealism, Art Deco, Das Neue Leben, Contimporanul, Criterion, Ofakim Hadashim
PremiiPremiul Israel[*] ()
Dizengoff Prize[*][[Dizengoff Prize |​]]
Histadrut[*][[Histadrut (Israeli trade union)|​]]  Modificați la Wikidata

Marcel Iancu (cunoscut și ca Marcel Janco, în ebraică: מרסל ינקו, n. ,[1][2][3][4] București, România – d. ,[5][6][3][4] Ein Hod⁠(d), Districtul Haifa, Israel) a fost un pictor, arhitect și eseist român-israelian, de origine evreiască . A absolvit în 1917 Academia de Arhitectură din Zurich. A studiat pictura cu Iosif Iser.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Încă din anii liceului scoate împreună cu Tristan Tzara și Ion Vinea revista "Simbol" (1912). Sosit la Zürich în 1915, pentru a studia arhitectura la Institutul Politehnic, frecventează reuniunile artistice de la Cabaretul "Voltaire", unde îl cunoaște pe Hans Arp și se reîntâlnește cu Tristan Tzara, participând la inițierea mișcării dadaiste. În această perioadă prezintă afișe, măști, ilustrații, realizează scenarii și ține conferințe pe temele avangardei artistice. Celebre sunt afișul conceput pentru prima expoziție DADA în galeria lui Han Corray din Zürich și cel care anunța expoziția dedicată cubismului și artei negre. În 1919, la Basel, înființează împreună cu Hans Arp și Alberto Giacometti grupul "Artiștii radicali". După ce trece prin Paris (1921), se desparte de mișcarea dadaistă și de tendințele suprarealiste.

În 1922 revine în România, devenind unul dintre promotorii artei de avangardă. Face parte din cercul condus de poetul Ion Vinea, care edita revista "Contimporanul" (1924-1936) și participă cu tablouri la expoziții organizate împreună cu sculptorița Milița Petrașcu și pictorița Margareta Sterian. În spiritul efervescent al vremii, Marcel Iancu se afiliază unor grupări avangardiste cu o componentă eterogenă, ca "Art Nouveau" (1929-1932), "Grupul de artă" și "Criterion" (1933-1937), în care îi regăsim pe M.H. Maxy, Victor Brauner, Hans Mattis-Teutsch, Corneliu Michăilescu. Publică împreună cu Horia Creangă și Octav Doicescu un manifest: „Către o arhitectură a Bucureștilor” (Ed. Tribuna edilitară), o adevărată pledoarie pentru o capitală modernă.

În 1941 se stabilește în Palestina. După înființarea statului Israel, se afirmă ca profesor și animator al vieții culturale. Organizează grupul "Orizonturi noi" și o societate de creație artistică la Ein Hod, în 1953. Participă în 1952 la Bienala din Veneția.

În lucrările de început (în jurul anului 1920), se preocupă de relațiile dintre formă și culoare, cu aplicații la ambianță. În România și apoi la Ein Hod, continuă seria sa de reliefuri policrome și de picturi în ulei, în care sunt dominante problemele de construcție, rezolvate prin perspectiva unui spirit raționalist. Este și autor al unor lucrări de arhitectură, de exemplu Casa "Juster" (București, 1929).

Expoziții personale[modificare | modificare sursă]

  • București (între 1932 și 1939)
  • New York (1950)
  • Milano (1961)
  • Paris (1963)

Expoziții colective[modificare | modificare sursă]

  • Expoziția "Dada", New York (1954)

Expoziții retrospective[modificare | modificare sursă]

  • Tel Aviv (1959 și 1972)
  • București (1996) cu un excelent catalog și aparat critic.

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Dizengoff al orașului Tel Aviv (1951)
  • Premiul național Israel (1967)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b RKDartists, accesat în  
  2. ^ a b Marcel Janco (în engleză), SIKART 
  3. ^ a b c d Marcel Janco, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b c d Marcel Janco, Discogs, accesat în  
  5. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ a b Marcel Janco (în engleză), RKDartists 
  7. ^ a b c RKDartists, accesat în  


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Centenar Marcel Iancu: Arhitect, artist plastic, teoretician. Muzeul Național de Artă, București, 1997
  • W. Verksuf: Marcel Iancu, Dada, Teufen (Elveția), 1957
  • Harry Seiwert: Marcel Janco: Dadaist, Zeitgenosse, wohltemperierter morgenländischer Konstruktivist. Lang, Frankfurt am Main, 1993

Legături externe[modificare | modificare sursă]