Leon Biju

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Blumensillleben
Leon Biju
Leon Alexandru Biju.jpg
Leon Alexandru Biju
Date personale
Născut 2 februarie 1880
București, Regatul României
Decedat 16 februarie 1970 (90 de ani)
București, România
Naționalitate  România
Ocupație pictor Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artistic grafică, pictură
Studii Școala de Belle-Arte din București, Academia Julian
Pregătire G.D. Mirea, Ipolit Strâmbu, Sava Henția, Dimitrie Serafim, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Jean-Paul Laurens
Mișcare artistică Tinerimea artistică, Manierism, Cenaclul Idealist

Leon Alexandru Biju (n. 2 februarie 1880, București - d. 16 februarie 1970, București)[1][2] a fost un pictor român, fost deținut politic sub regimul comunist din România, datorită simpatiilor sale legionare din perioada interbelică.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Leon Biju s-a născut la București, într-o familie de intelectuali, originară din Europa Centrală, care a primit cetățenia română abia în 1911. A început studiile liceale la Liceul „Gheorghe Lazăr”, dar le-a terminat la liceul particular „Clenciu și Popa”.[2]

A studiat apoi la Școala de Belle-Arte din București la clasa lui G.D. Mirea și Ipolit Strâmbu. Leon Biju și-a pregătit examenul de absolvire cu Sava Henția, Ion Georgescu și acuarelistul Spenrlick, dar și cu tatăl său, Alexandru Biju, inginer de cale ferată cu talent de miniaturist. Concomitent cu Școala de Belle Arte, unde a studiat cu G. D. Mirea, Dimitrie Serafim și Alexandru Tzigara-Samurcaș, pe care a absolvit-o în 1906, cu ,,Distincție și medalie”, a urmat, un timp, și Conservatorul, clasa de canto a profesorului Ștefănescu, studii pe care însă nu le-a încheiat[2].

În 1906 a plecat spre Paris, poposind un timp la München, pentru ca în capitala franceză să fie admis la academia de Belle-arte, dar să renunțe în favoarea Academiei Julien. Alături de profesorul Jean Paul Laurens a luat prima dată contact cu Orientul, când a întreprins alături de acesta o călătorie în Maroc și Algeria. Până în 1913, când este nevoit să se întoarcă în țară pentru războiul balcanic, a participat la Salonul de toamnă din Paris și Champs-Elysées. După participarea la acest război s-a reîntors la Paris, dar începutul Primului Război Mondial l-a obligat să se întoarcă în țară, unde s-a implicat în viața artistică bucureșteană, devenind membru al Cenaclului Idealist, un cenaclu literar-artistic cu caracter simbolist, fondat în anul 1915 de Alexandru Severin și Ignat Bednarik, sub patronajul principesei Elisabeta și a principelelui Carol.

Între 1915-1916 a fost profesor de desen la Bârlad. A urmat intrarea țării, în vara anului 1916, în război. Mobilizat, Leon Biju a participat la luptele din Dobrogea, dar la Turtucaia a fost rănit și luat prizonier de bulgari. După război s-a întors la București, iar în 1920-1921 a făcut o lungă călătorie de documentare în Italia.[2]

În perioada 1919 – 1947 a participat constant la Salon și la expozițiile Tinerimii Artistice, iar prima expoziție personală a deschis-o în 1927.

Doi ani mai târziu a întreprins o călătorie care i-a marcat profund opera. Plecat pentru doar două săptămâni în Egipt, avea să rămână acolo 4 ani, fascinat de lumea geografic aridă, dar bogată prin oamenii și vestigiile sale. A călătorit îndelung la Cairo, Luxor, Assuan lucrând intens peisaje, vestigii, felahi, dar mai ales femei, surprinse în veșminte locale, în variate posturi. La întoarcerea în țară expoziția deschisă în februarie 1934, la Sala Dalles, cu 146 de picturi și 100 de desene, a fascinat deopotrivă publicul și criticii.

A fondat “Sindicatul Artelor Frumoase”, împreună cu Adam Bălțatu, Paul Molda, Lucian Grigorescu, Gheorghe Chirovici și Gheorghe Simotta. În 1940 a solicitat înlocuirea conducerii sindicatului cu un reprezentant legionar. După căderea regimului legionar, sindicatul a fost dizolvat și opera sa a fost marginalizată.[3]

După 1948, datorită regimului comunist și a simpatiilor sale legionare, creația sa a cunoscut o perioadă manieristă, caracterizată prin picturi de flori, în special crizanteme.[4]

Leon Biju a decedat la 16 februarie 1970, la București, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.[2]

Opere ale sale se află în colecția Băncii Naționale Române, în Muzeul Național de Artă Bcurești și Muzeul de Artă din Tulcea.[2]

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

„Din Egipt domnul Biju ne aduce o temă cu totul nouă în arta română și chiar un om nou... este seriozitate și melancolie în imaginea pe care ne-o dă artistul despre Egipt... Capete de femei, atât de bine și de just observate...(George Oprescu)”.

Francisc Șirato observa, dincolo de exotismul temei, calitățile de colorist ale pictorului, dar și preferința pentru „staticul pe care îl îmbină cu o solemnitate ce dă... tablourilor ceva sacral.”

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Petre Oprea, Expozanți la saloanele oficiale de pictură, sculptură, grafică 1924-1944, București, 2004
  • Doina Păuleanu,Pictori români la Balcic, Monitorul oficial, București, 2008
  • Amelia Pavel, Pictura românească interbelică, Ed. Meridiane, București, 1996
  • Paul Rezeanu, Pictori puțin cunoscuți', Ed. Alma, Craiova, 2009
  • Tudor Octavian și Mircea Deac, Dicționarul 300 de pictori români, Ed. Noi Media Print, 2008
  • Mircea Deac, Lexicon critic și documentar Pictori, Sculptori și Desenatori din România Secolele XV-XX - Leon Biju, Ed. Medro, 2008

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]