Adam Bălțatu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Adam Bălțatu
Adam Baltatu - autoportret.jpg
Adam Bălțatu - autoportret
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Huși, România Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticarta picturii, Pictură murală  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea de Arte „George Enescu” din Iași  Modificați la Wikidata
PregătireGheorghe Popovici, Constantin Artachino  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăimpresionism, Tinerimea artistică  Modificați la Wikidata

Adam Bălțatu (n. , Huși, România – d. ) a fost un pictor român.[1][2]

Și-a început școala primară în orașul natal și, din anul 1909 a continuat-o la Iași, unde s-a mutat cu familia. Tot în Iași a urmat Gimnaziul „Alexandru cel Bun” (1912 - 1914), după care s-a înscris ca audient la Școala de Belle-Arte, la clasa pictorilor și profesorilor Gheorghe Popovici și Constantin Artachino. Chiar din primul an de studii i s-a acordat bursa „Gh. Șiller”.[2][3]

În 1917 s-a retras din Școala de Belle-Arte din Iași și a plecat la București, unde a deschis o expoziție în sala „Mozart”. În anul 1921, în urma unui concurs, a fost primit în anul VII la Institutul Superior de Belle Arte din Roma dar, după numai câteva luni, din motive financiare și de sănătate, s-a întors în țară în 1922, mai întâi la Huși, apoi la București.[3][2]

Între anii 1923-1929 a deschis trei expoziții personale în capitală și a întreprins o călătorie de documentare în Italia și Franța.[2]

Alături de Leon Alexandru Biju și Lucian Grigorescu, Gheorghe Chirovici, Paul Molda și Gheorghe Simotta a fondat „Sindicatul Artelor Frumoase”.[3] A făcut parte din Societatea Tinerimea artistică și din „Grupul Nostru”.[1]

În 1950 fost numit conferențiar la Catedra de Desen, Pictură și Compoziție la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, iar în 1952 a devenit profesor, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1966.[2]

Opera[modificare | modificare sursă]

A debutat la Salonul Oficial al pictorilor moldoveni din 1916, cu 75 de lucrări.[2]

Este considerat un foarte bun peisagist, dar opera sa conține și naturi statice și portrete remarcabile.[3]

Adam Bălțatu a fost considerat de criticii vremii un pictor serios, profund, cu o tehnică bine pusă la punct. Viziunea sa artistică este impresionistă, cu o tușă lejeră.[4]

Din punct de vedere al registrului cromatic, anii de început stau sub semnul unei viziuni artistice bazate pe acorduri sobre și tușe de culoare cu aspect catifelat, dizolvând consistența nuanțelor și făcându-le să pară ca de smalț.[5]

A lucrat și pictură murală în câteva biserici.[1]

A avut expoziții în Sala Mozart, cu Sabin Pop, in 1920, la Maisson d'Art (1923), Ateneu (1933, 1935, 1936, 1940, 1942, 1946, 1948), Sala Dalles (1938, 1943 și 1967).[1]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • BĂLȚATU, Adam, Catalog, București, 1967
  • DUMITRESCU, Maria, Adam Bălțatu, Ed. Meridiane, București, 1970
  • PAVEL, Amelia, Pictura românească interbelică, Ed. Meridiane, București, 1996.
  • DEAC Mircea, 250 pictori români 1890-1945, editura Medro 2003
  • Mircea Deac și Tudor Octavian, 300 de Pictori Români, Fundația Jean Louis Calderon, 2007
  • BĂLȚATU Adam, Voiam să fiu pictor… , ediție îngrijită de Doina Lemny, Editura Junimea, 2014