Frederic Storck
| Frederic Storck | |
 Sculptorul Frederic Storck |
|
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 19 ianuarie 1872 București, România |
| Decedat | 26 decembrie 1942, (70 de ani) București, România |
| Părinți | Karl Storck |
| Frați și surori | Carol Storck |
| Căsătorit cu | Pictorița Cecilia Cuțescu Storck |
| Copii | Romeo Kunzer Storck, Gabriela Storck, Cecilia (Lita) Storck Botez |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | sculptor, portretist |
| Activitate | |
| Educație | Școala de arte frumoase din București, Academia de Arte Frumoase din München |
| Pregătire | Ion Georgescu |
| Reprezentant | Tinerimea artistică |
| Lucrări remarcabile | „Statuia lui Mihai Eminescu”, „Statuia doctorului Constantin Codrescu”, „Monumentul funerar Karl Storck și Carol Storck”, „Evangheliștii” |
| Profesor pentru | Oscar Han, Boris Caragea, Gheorghe Naum, M. H. Maxy, Iosif Fekete, Ion Jalea, Kimon Loghi |
Modifică date / text  |
|
Frederic Storck (Fritz, n. 19 ianuarie 1872, București - d. 26 decembrie 1942)[1][2] a fost un sculptor român, fiul sculptorului Karl Storck. Era fratele sculptorului Carol Storck și soțul pictoriței Cecilia Cuțescu Storck. (Data nașterii apare în diverse surse ca 7 ianuarie[2], valabilă dacă este în stil vechi; 10 ianuarie [3])
A studiat la Școala de arte frumoase din București, avându-l profesor pe Ion Georgescu, apoi la München.[4]
A fost profesor la Școala de arte frumoase din București și membru fondator al societății Tinerimea artistică.
Opera sculpturală[modificare | modificare sursă]
A executat, într-o viziune clasică și cu un accentuat simț pentru rolul detaliului, portrete remarcabile (Ion Heliade Rădulescu, Alexandru Macedonski, Anastase Simu, regele Carol I al României, Regina Elisabeta, Friedrich von Schiller, Johann Wolfgang von Goethe, Alfonso Castaldi, Florica Condrus,[5], Spiru Haret etc.) și sculpturi alegorice („Adevărul”, pentru Palatul de Justiție din București, „Industria”, „Agricultura” pentru Palatul Administrativ din Galați, în 1907[6], ale căror originale puteau fi văzute de bucureșteni în rotonda Ateneului Român în acel an). Din păcate, la renovarea Palatului Prefecturii din Galați, în perioada 2003-2005, statuile „Industria" și „Agricultura", sculptate în marmură de Carrara, instalate pe fațada clădirii, au fost vopsite cu vinarom, în dezacord cu orice principiu de restaurare a unei opere de artă.[7]
În ultima perioadă, sculpturile sale sunt realizate în forme concentrate și puternic stilizate („Adolescența”, „Portret de femeie”).
Alte lucrări remarcabile ale sale sunt:
- Statuia lui Mihai Eminescu, realizată de sculptor în 1911, este prezentă astăzi în Parcul Central al municipiului Galați. Ridicarea statuii a fost meritul întregului oraș, pentru că în cadrul subscripției publice organizate la inițiativa ziaristului C. Botez gălățenii au donat 12.500 lei. Inaugurarea monumentului a avut loc la 16 octombrie 1911.[7]
- Statuia doctorului Constantin Codrescu, care a fost ridicată în anul 1903 de Fundația Spitalului "Elena Beldiman" și este amplasată în incinta Spitalului Municipal de Adulți Bârlad. Cioplită în marmură albă, statuia îl reprezintă pe doctor în picioare cu o carte în mâna stângă, actul de fondare a clădirii spitalului în mâna dreaptă și câteva din publicațiile sale pe postament. Soclul, de asemenea din marmură, este decorat în relief cu panouri realizate din cununi de lauri.[8]
- Monumentul funerar Karl Storck și Carol Storck din Cimitirul Evanghelic, Șos. Giurgiului nr. 4, sector 4, București. Monument istoric, cod LMI B-IV-m-B-20091[9].
- Cele 4 sculpturi reprezentând Evangheliștii (1903-1905), montate în cele 4 colțuri ale capelei Gheorghieff, din Cimitirul Bellu, realizată de Ion Mincu.[4]
- Una din statuile Giganții, înaltă de 3,5 m, realizată în 1906, amplasată în prezent în Parcul Carol I din București.[4]
- Sarcofagele din marmură pentru mormântul lui Radu cel Mare și pentru racla cu capul lui Mihai Viteazul, din pronaosul bisericii Mănăstirii Dealu, au fost executate de Frederic Storck între 1912 și 1913 .
- Bustul dr. Alexandru Obregia, dezvelit la 22 iunie 1935 în fața pavilionului central al Spitalului clinic de psihiatrie "Prof. Dr. Al. Obregia", din București.
Muzeul[modificare | modificare sursă]
Casa lui Frederic Storck, construită după planurile soției sale Cecilia Cuțescu-Storck și împodobită cu picturi murale, a devenit muzeu în 1951 (Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck). Acest muzeu include operele celor trei sculptori din famila Storck, precum și opere ale pictoriței Cecilia Cuțescu Storck. În ansamblul muzeului se află de asemenea colecții de mobilier de artă, de sculptură în lemn și piatră din secolele XVI-XVII, medalii, monede, icoane vechi românești, ceramică populară, etc.
În muzeu sunt expuse și o varietate de portrete, nuduri, capete de expresie în bronz și marmură, medalii, plachete și piese cu valoare numismatică aparținând lui Frederic Storck.[10]
Distincții[modificare | modificare sursă]
În 1921, Direcția generală a Artelor din Ministerul Cultelor și Artelor, a înaintat tabele cu funcționari ai săi, propuși spre decorare cu ocazia încoronării proiectate pentru acel an. La poziția 47 era înscris sculptorul Frederic Storck cu propunerea „ofițer al Coroanei”.[11]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Calendare - 19 ianuarie
- ^ a b Calendar 7 ianuarie
- ^ Frederic Storck (Fritz Storck
- ^ a b c Frederic Storck (1872-1942)
- ^ FREDERIC STORCK (1872-1942)
- ^ Palatul Administrativ
- ^ a b Statui din marmură de Carrara, "restaurate" cu var lavabil
- ^ Județul Vaslui - Monumente istorice
- ^ Lista Monumentelor Istorice 2010
- ^ Colecția de Artă Plastică "Fr. Storck și Cecilia Cuțescu Storck"
- ^ Katiușa Pârvan: Opera medalistică a sculptorul Mihail Kara - mărturie a pregătirii serbărilor încoronării
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
Legături externe[modificare | modificare sursă]
|
