Ștefan Constantinescu (pictor)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Informații suplimentare: Ștefan Constantinescu
Ștefan Constantinescu
Stefan Constantinescu (autoportret).jpg
Date personale
Născut14 martie 1898
Târgu Ocna, România
Decedat1983, (85 de ani)
București, Republica Socialistă România
Naționalitate România
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură
Profesor pentruFlorin Ciubotaru
PremiiMaestru Emerit al Artei

Ștefan Constantinescu (n. 14 martie 1898, Târgu Ocna – d. 23 februarie 1983, București) a fost un pictor român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o casă din fosta stradă Centru (actual Victoriei) din Târgu Ocna, fiind fiul comerciantului Simion Constantinescu și al Mariei. Înclinația acestuia pentru desen a fost observată din timpul copilăriei, unchiul său, Alecu Teodoru, ducându-l la București pentru a învăța să picteze icoane de la un meșter cunoscut la acea vreme, Gheorghe Serafim.[1]

Activitate[modificare | modificare sursă]

Alături de Gheorghe Popescu s-a remarcat printre cei mai prestigioși pictori muraliști ai timpului. Atras de arta monumentală, Ștefan Constantinescu a realizat mai multe fresce și mozaicuri.[1]

Ulterior a fost profesor de pictură monumentală la Universitatea Națională de Arte Frumoase „Nicolae Grigorescu” București. A realizat călătorii de studii în Franța, Italia, U.R.S.S., Cehoslovacia, Ungaria, Republica Democrată Germană. Din anul 1926 a început să participe la saloanele oficiale de pictură. După această perioadă a avut numeroase expoziții personale: 1956 (desen), 1970 (pictură și grafică), 1971 (pictură), în țară și străinătate (Sofia, Budapesta, Moscova, Berlin, Helsinki, Geneva, Viena, Roma, etc. A realizat expoziții personale în București (1956 și 1970) și Tel Aviv (1971). S-a remarcat în peisagistică, situat în genul postimpresionismului, majoritatea lucrărilor implicând natura ca subiect principal.[1]

Printre picturile realizate de acesta este și „Peisaj din Târgu Ocna”, ce surprinde atmosfera interbelică a centrului orașului, cu biserica „Precista” într-un colț, înconjurată de vechile dughene.[1]

În domeniul artei monumentale a realizat o serie de compoziții caracterizate printr-o desfășurare narativă largă, printre acestea fiind: „Basmele românilor” (Reșița, 1959), „Legături aeriene ale României” (TAROMBucurești), compoziția de la palatul UNESCO din Geneva, etc.[1]

„Pictura de șevalet îl va preocupa numai o vreme, pentru că, în anii maturității sale artistice, el se va îndrepta spre arta monumentală, cu foarte rare întoarceri la peisaj, genul său predilect, în pictura de mici dimeensiuni. Subordonată unei compoziții de factură mai degrabă grafică, vibrația cromatică pătrunde, însă, în jocurile de lumini și umbre colorate, definind specificul luminii unui peisaj, freamătul ei poetic.”
—Marin Mihalache, 1976[1]

Titluri[modificare | modificare sursă]

Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pictorului Ștefan Constantinescu i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f Stoica, Corneliu (). Istoria ilustrată a orașului Târgu Ocna. Aristarc, Onești. p. 161. 
  2. ^ Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.