Octav Doicescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
Octav Doicescu
Octav Doicescu.jpg
Arhitectul Octav Doicescu
Date personale
Născut 9 ianuarie 1902
Brăila, România
Decedat 10 mai 1981, (79 de ani)
București, Republica Socialistă România
Naționalitate  România
Cetățenie Flag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație arhitect
Activitate
Premii Cetățean de onoare al orașului New York

Octav Doicescu (n. 9 ianuarie 1902, Brăila - d. 10 mai 1981, București) a fost un academician român, arhitect, profesor universitar, membru titular (1974) al Academiei Române. Cetățean de onoare al orașului New York, 1939, titlu acordat lui Doicescu de celebrul primar Fiorello La Guardia (1882 - 1947) ca apreciere pentru proiectarea Pavilionului Casa Română la Expoziția universală New York World's Fair 1939.[necesită citare]

Nu a fost membru al nici unui partid politic, nici înainte și nici după 1944.[necesită citare]

Numele său a fost dat unei străzi din cartierul Progresul, din orașul său natal, Brăila. O altă stradă cu numele de Octav Doicescu se află la Timișoara. Dar nu și la București, orașul pe care a încercat să-l modernizeze scoțându-l din amprenta stilului greoi, cel brâncovenesc.

Este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

Publicații[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul anilor 30, scrie împreună cu Marcel Iancu și Horia Creangă, broșura "Către o arhitectură a Bucureștilor", o încercare de a prefigura un București modern care păstrează valorile trecutului. Concomitent, apare revista "Simetria" inițiată de George Matei Cantacuzino și Octav Doicescu și redactată de George Matei Cantacuzino, Octav Doicescu, Matila Ghyka, Tudor Vianu, Titu Evolceanu, Ștefan (Fanică) Constantinescu și Mac Constantinescu. Ultimul din cele 8 numere apare în 1947. Revista este singura publicație a epocii care pune problema "Orient - Occident" în estetica vremii sau problema "Mitocanului Român", articol scris în 1939. Concepe schițe pentru proiectul monumentului din Indore (India), monument ce trebuia să adapostească o pasăre măiastră a lui Brâncuși (New - York Times, 1974). Începutul războiului a pus capăt construcției din India. În 1928 intra în asociația "Amicii Statelor Unite" din care fac parte Petru Comarnescu, Dimitrie Gusti, Anton Golopenția, Dan Duțescu și Nicolae Mărgineanu . In anii 1965 - 68 i s-a oferit postul de reprezentant al Romaniei la UNESCO cu obligatia de a se inscrie in PCR . Octav Doicescu a refuzat inscrierea in partid . In locul lui a fost trimes la UNESCO Arh. Pompiliu Macovei .

Construcții proiectate[modificare | modificare sursă]

  • Restaurantul Românesc de la Băneasa, în prezent Restaurantul Casa Albă (1930).
  • Casa de odihnă a Societății Gaz Electra de la Snagov (1932).
  • Yacht Club Snagov (1933).
  • Fântâna Zodiac din Parcul Carol (1935).
  • Casa Babele (1936).
  • Fântâna Miorița de la Șosea (1936).
  • Restaurant în Grădina Botanică (1936).
  • "Luna Bucureștilor 1935 - Cartierul Vechi" (1935).
  • "Luna Bucureștilor 1936" (1936).
  • Lucrează la planurile Halelor Obor, dar după un conflict cu Primăria se retrage și arhitectul Horia Creangă construiește Oborul.
  • Uzinele IAR.
  • Ministerul Informațiilor de pe Str. Onești (1937).
  • Poșta de pe str. Banu Manta (1938).
  • Ministerul de Interne și sistematizarea Pieții Palatului (1938), proiect nerealizat.
  • Parcul Herăstrău ce include cartierul Jianu din fața parcului Bordei.
  • Cartierul de vile din parcul Jianu (astăzi Primăverii) și amenajarea Parcului Herăstrău și Bordei împreună cu inginerul Nicolae Caranfil.
  • Casa ing. Nicolae Caranfil, str. Emile Zola nr. 2 (1934-1936).
  • Casa Octav Doicescu, str. Mircea Eliade nr. 2 (1939), ajunsa in anii '90 in posesia arh. Dinu Patriciu, fost student al lui Octav Doicescu.
  • Casa Dimitrie Gusti aflata pe str. Armindeni colț cu str. Herăstrău (1939).
  • Cercul Militar Pitești (1939).
  • Casa Română de la 1939 New York World's Fair (Expoziția universală de la New York 1939).
  • Cineromit (1940), proiect nerealizat.
  • Conacul Alimănișteanu construit pe moșia lui Dimitrie Alimănișteanu, ministrul finanțelor, la Bilcești, județul Argeș (1938 - 1942). Este o clădire din piatră cu acoperiș de șiță, care a ars in anul 2006. Este pe cale sa fie restaurată.
  • Monumentul "Turnul Dezrobirii Basarabiei" de la Ghidighici, Chișinău (1942), distrus de "eliberatorii sovietici" (în 1944).[1]
  • Casa de la Snagov a Regelui Mihai, astăzi distrusă.
  • Uzinele de anvelope Banloc de la Florești și Blocul Banloc - Goodrich, din Calea Victoriei 218, numit și "Blocul Roșu" (1943-1946).
  • Nautic Club Herăstrău (1945).
  • Blocul din Calea Victoriei colț cu Calea Griviței (1946).
  • Cartier de locuințe în Băneasa pentru personalul Aeroportului; la origine fiecare casă avea altă culoare (1959).
  • Aerogara Băneasa (1947), proiect nerealizat.
  • Bloc de locuințe pe Știrbei Vodă colț cu str Luigi Cazzavillan în fața Conservatorului de muzică.
  • Opera Română din București (1953), basoreliefurile sunt opera sculptorului Ion Vlad. Clădirea rezultată este mult diferită de proiectul inițial, proiectul suferind numeroase modificări, mai ales de fațadă, cerute in mod repetat de consilierul sovietic Zverin.
  • În anii 1960-70 face planurile Institutului Politehnic din București la care au lucrat arhitecții Ștefan Lungu, Perianu, Costin Paetia, Petre Swoboda.

Face linogravură pentru coperți de cărți de poezie (anii 1925-1930).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Octav Doicescu se naște la Brăila la 6 ianuarie 1902. Tatăl este Vasile Tudorache Doicescu, constructor, iar mama Elena, născută Balaban, casnică. Fiu de constructor, Octav a urmat peregrinarile familiei urmând cursurile inferioare ale școlii in Medgidia, Constanta și Călărași, terminând la Liceul “Petru si Pavel” din Ploiești.

1922 - intră la  Școala superioară de arhitectură din București, având ca profesori pe Petre Antonescu, Statie Ciortan, Constantin Iotzu, Paul Smărăndescu, Ion Traianescu, Ermil Pangrati, Cincinat Sfintescu; paralel cu studiile de arhitectură frecventează Academia Liberă de Arte Plastice și cercul de artă « Contimporanul » unde conferentia arhitectul, pictorul și esteticianul Marcel Iancu.

1924 - pentru a se intretine, lucreaza timp de cinci ani ca desenator in birourile de proiectare Constantin Dobrescu și Constantin Iotzu, la Ministerul Muncii, la Ministerul Instructiunii Publice, Ministerul de Finante și la Ministerul Sănătătii.

1928 - termină studiile Școlii Superioare de Arhitectură din București, fiind angajat ca desenator la Ministerul Sănătătii și Ocrotirii Sociale (1928 – 1929).

1929 - Doicescu devine diplomat al Școlii Superioare de Arhitectură. Este angajat la Primăria municipiului București; o fotografie aflata in arhiva Octav Doicescu il arată pe acesta, alaturi de primarul Dem. I. Dobrescu, inspectand lucrarile de curatire ale lacului Snagov. 

1932 - în paralel cu activitatea de la primărie, functionează și la societatea « Gaz – Electrica »  având ca director pe ing. N. G. Caranfil.

1933 - având diploma de arhitect din 1930 (nr. Legitimatie de liberă practică 59/ 6 mai 1933), este incadrat in Corpul arhitectilor ca arhitect ordinar II, cu un salariu de 9400 lei ;  este numit in Comisia de infrumusetare a Capitalei (alături de scriitorul Victor Ion Popa , sculptorii M. Onofrei și Mac Constantinescu , pictorita Militza Pătrașcu) ; face parte din comisia numită pentru amenajarea pietei din fata viitorului sediu al primăriei (împreuna cu Petre Antonescu, I. Nenciulescu, Duiliu Marcu, C. Iotzu, R. Bolomey).

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Turnul dezrobirii Basarabiei, Timpul.md, 5 Noiembrie 2010, Vasile Șoimaru

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice