Sari la conținut

Tudor Teodorescu-Braniște

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tudor Teodorescu-Braniște
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Pitești, România Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Tudor Teodorescu-Braniște

Tudor Teodorescu-Braniște (n. 12 aprilie 1899, Pitești – d. 23 martie 1969, București) a fost un om de litere, jurnalist, traducător și romancier român, de factură modernistă, afirmat în România interbelică.

„Numele gazetarului Tudor Teodorescu-Braniște este asociat fără echivoc cu ideea de independență gazetărească, de rezistență sub trei tipuri de regimuri totalitare (carlist, fascist, comunist).”[3]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Tudor Teodorescu-Braniște este fiul Anastasiei și al institutorului Ioan Teodorescu. Școala primară și liceul/Colegiul Național Ion C. Brătianu le termină în orașul natal. Între 1918-1921a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității din București.[4]

Publică cu nume real sau pseudonim (Andrei Braniște) cronici, pamflete, nuvele, foiletoane la numeroase periodice: ,,Rampa" ( debut editorial, 1915), "Ziarul meu"," Cronica".[5]

Colaborează la reviste și ziare de orientare stânga: "Astra", "Dimineața", "Adevărul", ''Avântul", etc.[5]

Activitate ziaristică

[modificare | modificare sursă]
  • redactor la „Adevărul” (unde a fost și prim-redactor) și „Aurora”
  • conduce „Cuvântul liber" (1933-1936),
  • cotidianul „Jurnalul” (1939-1940).
  • Jurnalul de dimineață a fost scos și editat de Braniște între 1944 - 1947; suspendat când autorul și redacția nu au acceptat să adopte un discurs pro-sovietic.

Distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Ordinul Muncii clasa I (25 aprilie 1964) „pentru îndelungată activitate și merite în domeniul ziaristicei și creației literare, cu prilejul împlinirii a 65 ani de la naștere”[6]

Scriitor

[modificare | modificare sursă]

Romane

[modificare | modificare sursă]
  • Suflet de femeie, București, 1920;
  • Șovăiri, București, 1921;
  • Oameni și cărți, București, 1922;
  • Leon Gambetta, București, 1924;
  • Ochiul de nichel, București, 1927;
  • Clemenceau (1841-1929). Omul, opera, București, 1929;
  • Fundătura cimitirului no. 13, cu desene de Ion Anestin, București, 1932;
  • Domnul Negoiță sau Individul împotriva statului, București, 1932;
  • Băiatul popii, București, 1933]];
  • Doctrina bâtei: naționalism, reacționarism, antisemitism, București, 1936;
  • Oameni de ieri ..., București, 1938;
  • 1944 - Prințul, roman după care regizorul Sergiu Nicolaescu a realizat filmul Orient Express în 2004
  • Scandal, București, 1945;
  • Primăvara apele vin mari, București, 1960;

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Tudor Teodorescu-Branişte, Autoritatea BnF 
  2. ^ a b Tudor Teodorescu-Braniște, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  3. ^ Tudor Teodorescu Braniste Arhivat în , la Wayback Machine. Adevarul.ro
  4. ^ Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii română (M-Z). Paralela 45. p. 702. 
  5. ^ a b Rășcanu-Gramaticu, Oltea (). Memoria Culturală a Bârladului. Pim. p. 644. 
  6. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 184 din 25 aprilie 1964 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I ziaristului și scriitorului Tudor Teodorescu-Braniște, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 6, 27 aprilie 1964, p. 58.

[1]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]



  1. ^ Rășcanu- Gramaticu, Oltea (). Memoria Culturală a Bârladului. Pim. p. 645. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tudor_Teodorescu-Braniște&oldid=16882449