Alexandru Philippide

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru un scriitor, vedeți Alexandru A. Philippide.
0
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
Alexandru Philippide
Academicianul Alexandru Philippide
Academicianul Alexandru Philippide
Născut 1 mai 1859
Bârlad, România
Decedat 12 august 1933, (74 de ani)
Iași
Naționalitate română
Domeniu Filologie
Instituție Universitatea din Iași
Societăți Academia Română
Copii Alexandru A. Philippide

Alexandru Philippide (n. 1 mai 1859, Bârlad – d. 12 august 1933, Iași) a fost un lingvist și filolog român, membru titular al Academiei Române[1], profesor universitar, considerat întemeietorul școlii lingvistice ieșene.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A urmat școala primară la Bârlad, înscriindu-se apoi la Liceul Gheorghe Roșca Codreanu pe care l-a absolvit în 1881. S-a înscris apoi la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității Mihăilene din Iași. În perioada de studenție a fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Iași (1881-1884).[2]

Și-a continuat studiile între anii 1888 și 1890 la Universitatea din Halle (Germania).[2]

Alexandru Philippide se înrudea pe linie paternă cu Dimitrie Daniil Philippide, călugăr, erudit, istoric și om de litere grec, profesor la Academia Domnească din București.

Fiul său, Alexandru A. Philippide, a fost scriitor și traducător, membru al Academiei Române.

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

Alexandru Philippide și-a început cariera didactică în 1890, fiind numit profesor de limba română la Liceul Național din Iași. În 1893, a fost înființată la Iași catedra de filologie română iar Alexandru Philippide a fost numit profesor universitar prin concurs, fiind titularul catedrei. În 1898 a devenit membru corespondent al Academiei Române, pentru ca, în 1900, să fie ales membru titular.[2] În perioada 1913-1918 a fost decan al Facultății de Litere și Filozofie al Universității din Iași.

În 1927 a înființat Institutul de Filologie Română, care astăzi îi poartă numele.

Între 1897 și 1906 a redactat o primă formă a Dicționarului limbii române al Academiei (porțiunea A – dăzvăț, rămasă în manuscris), stabilind principiile și metoda de lucru adecvate Dicționarului tezaur al limbii române.[2]

Opera[modificare | modificare sursă]

A elaborat cărți fundamentale pentru lingvistica și filologia română:

  • Introducere în istoria limbei și literaturei române (1888),
  • Principii de istoria limbii (1894),
  • Gramatică elementară a limbii române (1897),
  • Originea românilor - vol. I. Ce spun izvoarele istorice (1925),
  • Originea românilor - vol. II. Ce spun limbile română și albaneză (1928).

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, accesat 6 iulie 2013
  2. ^ a b c d Iorgu Iordan, „Alexandru Phillipide”, Anuarul Universității Mihăilene Iași 1930-1935, Editura Universității Mihăilene, Iași, 1936, pp. 109-11.

Legături externe[modificare | modificare sursă]