Mac Constantinescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mac Constantinescu
Date personale
Nume la naștereMihail Filip Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Charlottenburg⁠(d), Regatul Prusiei, Imperiul German Modificați la Wikidata
Decedat1979 (78 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuFloria Capsali Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania
 România Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticsculptură, grafică, Arte decorative  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Națională de Arte București, Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris, Universitatea din Paris  Modificați la Wikidata
Opere importanteTătăroaica din Mangalia”, fațada Facultății de drept din București

Mac Constantinescu (n. , Charlottenburg⁠(d), Regatul Prusiei, Imperiul German – d. 1979, București, România) este pseudonimul artistic al lui Mihail Filip, care a fost sculptor monumentalist, sculptor de interior, ilustrator, mozaicar, ocazional realizator de costume și decoruri și grafician român.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

A urmat cursurile Școlii de arte frumoase din București, apoi pe cele ale École des Beaux-Arts și École du Louvre din Paris. A continuat cu cursul de istoria artelor la Sorbona și lucrări practice la manufacturile de porțelan din Sèvres. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1932-1933. A lucrat în special sculptură, dar s-a ocupat și de arte decorative, costum și decoruri pentru spectacole de balet.[2]

A fost profesor la Facultatea de Belle Arte și la cea de Arhitectură din București.[1]

În anul 1926, sculptorul Mac Constantinescu s-a căsătorit cu balerina Floria Capsali.[3]

Opera sculpturală[modificare | modificare sursă]

„Eliberarea unui sclav în fața magistraților din Forul roman” basorelief de Mac Constantinescu, Palatul Facultății de Drept aripa din stânga
„Justinian înconjurat de magistrați” basorelief de Mac Constantinescu, Palatul Facultății de Drept aripa din dreapta

Printre lucrările sale decorativ-monumentale se numără Tătăroaica din Mangalia, fațada Facultății de drept din București, Pavilionul Expoziției românești de la New York.[1]

În 1935, împreună cu Dorin Pavel și August Schmeidegen, a realizat mozaicurile reprezentând zodiile, care împodobesc Fântâna Zodiac din București.

A realizat, în 1937, cele două panouri laterale care decorau Palatul Ministerului de Externe, cunoscut în prezent ca Palatul Victoria. Cele două compoziții erau lucrate în marmură de Carrara. Fiecare panou decorativ avea 15 metri înălțime și cuprindea trei rânduri de reliefuri figurative ilustrând personaje alegorice însoțite de texte în latină: agricultura și comerțul, cultura, geografia și istoria, inventivitatea și ingenuitatea, abundența. Sub ambele panouri se afla câte o fântână decorativă, ornată cu măști și o suită de steme ale provinciilor istorice românești. Bombardamentele din 1944 au avariat grav clădirea, inclusiv panourile decorative. După consolidarea clădirii, fațada a fost placată integral cu travertin, iar cele două panouri decorative, figurile simbolice de la cișmele precum și alte lucrări de decorațiuni interioare (vitralii, mozaicuri, tapiserii, fresce) nu au mai fost refăcute niciodată.[2] Cele două reliefuri figurale din gips, după care s-au cioplit lucrările definitive în marmură, au fost donate de Floria Capsali Muzeului de istorie din Tulcea.[4]

Imobilul UGIR (Uniunea Generală a Industriașilor din România) din București, realizat în 1938 de arhitectul Constantin Moșinschi, este decorat cu 6 basoreliefuri mari, sculptate de Mac Constantinescu în stilul artei fasciste promovate de Mussolini, ca o glorificare a muncii fizice. Tematica lucrărilor fiind și pe placul comuniștilor, acestea au rămas la locul lor până în prezent.

Friza Istoriei românilor, denumită și Friza Națiunii Române sau Friza istorică românească, din aramă bătută, cu 30 m în lungime și 1,20 m în înălțime, realizată de Mac Constantinescu pentru Pavilionul românesc de la Expoziția Internațională din 1939 de la New York, conține 17 episoade, redând momente sau epoci istorice, de la geto-daci până în 1938, când începuse dictatura lui Carol al II-lea. Acestea reprezintă, în ordine: 1. Dacia, înainte de cucerirea romană; 2. Cucerirea romană; 3. Retragerea romană; 4. Evul Mediu întunecat; 5. Formarea primului Principat român Țara Românească (Muntenia); 6. Fondarea Principatului Moldovei (1353-1359); 7. Mircea cel Bătrân (1386-1418), voievod al Tării Românești; 8. Ștefan cel Mare și Sfânt, voievod al Moldovei (1457-1504); 9. Mihai Viteazul, primul care a unit Țările Române (1593-1601); 10. Neagoe Basarab (1512-1521); 11. Conducători ai Țării Românești și Moldovei Matei Basarab (1632-1654) și Vasile Lupu (1634-1653); 12. Dimitrie Cantemir (1710-11); 13. Sfântul martir Constantin Brâncoveanu, domnitor al Țării Românești (1688-1714); 14. Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României moderne (1859-1866); 15. Începutul Dinastiei Hohenzollern (1866-1947); 16. Regele Ferdinand și Regina Maria (1914-1927); 17. Regența și Regele Carol II (1930-1940). Lucrarea lui Mac Constantinescu poate fi văzută azi în holul social al Catedralei Române Ortodoxe „Sfânta Maria” din Cleveland, unde a fost montată de către arhitectul Nicholas Tekushan la mijlocul anilor ‘70 ai secolului al XX-lea, după ce a fost adusă la Cleveland de Părintele John Trutza la sfârșitul Expoziției de la New York, depozitată timp de 30 de ani în subsolul actualei catedrale St. Mary’s, și restaurată, în 1974, de către o echipă condusă de artistul Ilie Hasigan, la inițiativa Părintelui Vasile Hategan, în urma unui incendiu care devastase holul social al clădirii.[5]

Mac Constantinescu a fost unul din sculptorii care au executat lucrările ce decorează Arcul de Triumf din București.[6]

Mozaicul mural Geneze de pe fațada Casei de Cultură Mangalia (1959-1962), este semnat de maestrul Jules Perahim și Mac Constantinescu. Pentru a finaliza mozaicul cu o suprafață de 300 mp, au fost aplicate 750.000 de piese ceramice colorate, pătrate, cu latura 2x2 cm.

În 1971, a proiectat Fântâna arteziană din Piața Teatrului din Târgu-Mureș. Este un monument emblematic pentru ansamblul arhitectonic al orașului, și a fost modernizată cu ocazia renovării pieții în 2011.[7]

Alte activități artistice și culturale[modificare | modificare sursă]

A ilustrat cu gravuri ediția în limba română a cărții Divina Comedie, de Dante Alighieri, tradusă în proză de Alexandru Marcu, apărută la editura Scrisul Românesc din Craiova[1] în 3 etape: Infernul (1932), Purgatoriul (1933) și Paradisul (1934)[8].

A mai ilustrat și volumele Capra neagră de Emanoil Bucuța (editura Casa școalelor, 1938) și Leagăn de îngeri al poetului Matei Alexandrescu (editura Cartea Românească, București, 1939)[9].

În 1939, Mac Constantinescu a contribuit la realizarea decorului și costumelor pentru spectacolul de balet „Nuntă în Carpați” de Paul Constantinescu, recitalul fiind susținut de soția sa, Floria Capsali.[10]

A făcut parte din comitetul de redacție al revistei „Simetria”, înființată de Matila Ghyka.[11][12]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Personalitati romanesti. Dictionar”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b Reliefurile lui Mac Constantinescu
  3. ^ Floria Capsali, marea Doamna a dansului romanesc
  4. ^ Petre Oprea, istoric de artă, Mac Constantinescu și reliefurile sale, Revista Arhitectura nr. 5-6/1989
  5. ^ Raluca Preotu: De la București prin New York la Cleveland – friza sculptată a Istoriei românilor de Mac Constantinescu, din Revista Transilvania, nr. 1/2014
  6. ^ Arcul de Triumf primește oaspeți
  7. ^ Cum arăta Piața Teatrului din Târgu-Mureș
  8. ^ Alexandru Marcu
  9. ^ Matei Alexandrescu
  10. ^ „Mac Constantinescu”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ G.M. Cantacuzino - Biografie. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Patrimoniul arhitectural al secolului XX. România – Mișcarea modernă [1]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mircea Grozdea: Mac Constantinescu, Editura Minerva, seria Pygmalion, București, 1972