Francis Picabia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Francis Picabia
Francis Picabia, photograph published in Les Peintres Cubistes, 1913.jpg
Francis Picabia
Date personale
Născut[1][2][3][4][5][6][7][8][9] Modificați la Wikidata
Marsilia, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1][2][3][4][5][10][6][8][9] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[11] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul Montmartre[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuGabrièle Buffet-Picabia[*] () Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
scriitor
scenarist
poet Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiÉcole nationale supérieure des arts décoratifs[*], Collège Stanislas de Paris[*]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruBuffie Johnson[*]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăcubism, dadaism  Modificați la Wikidata
Opere importante Q2413412[*],  Q3224380[*],  Q3363223[*]  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de cavaler[*]  Modificați la Wikidata
Site oficialhttp://www.picabia.com  Modificați la Wikidata
Prezență online

Francis Picabia (Pronunție în franceză: /fʁɑ̃sis pikabja/: născut Francis-Marie Martinez de Picabia; n. ,[1][2][3][4][5][6][7][8][9] Marsilia, Franța – d. ,[1][2][3][4][5][10][6][8][9] Paris, Franța[11] a fost un artist plastic, pictor, poet și tipograf francez avangardist.

După ce a experimentat artistic realizând lucrări în maniera impresionismului și pointilismului, Picabia a devenit asociat cu mișcarea cubistă, iar ulterior cu dadaismul. Compozițiile sale extrem de abstract au devenit foarte colorate și pline contraste.

La un moment dat, Picabia a devenit una din artiștii dadaiști cei mai apreciați din Statele Unite și din Franța. Artistul plastic a fost ulterior asociat cu suprarealismul, dar curând după aceea a „întors spatele” artelor vizuale.[12]

Studii[modificare | modificare sursă]

A studiat la École des Beaux-Arts (Școala de arte frumoase ) și la École des Arts décoratifs ( Școala de arte decorative) din Paris.

Biografie artistica[modificare | modificare sursă]

Prin 1908 pictează tablouri impresioniste în maniera lui Sisley. Îl pasionează abstractul, căci vede în el "o pictură situată în sfera invenției pure care dă naștere unui univers de forme pe măsura propriilor dorințe și plăsmuiri".

În 1909 a intrat în contact cu cubismul. Între 1911 și 1912 a luat parte la « Întâlnirile de Duminică » în studioul lui Jacques Villon din satul Puteaux, împreună cu Apollinaire, Gleizes, Fresnaye, Léger și alții, care au dus la fondarea « Secției de Aur ».

A jucat într-un spectacol al lui Jean Metzinger. A fost un prieten apropiat al lui Guillaume Apollinaire. In februarie, 1913, a plecat în Statele Unite pentru prima dată, unde a jucat în spectacolul "Armory Show".

În 1914 a fost mobilizat în armată în Franța. In 1915 pleacă pentru a doua oară în Statele Unite, unde colaborează cu Marcel Duchamp. Lucrările și provocările lor vor contribui la înflorirea mișcării artistice de inspirație predadaistă în America. Revista "291" a grupului lui Alfred Stieglitz publică articole proto-dadaiste ale lui Picabia, Catherine Rhoades și alții. La șfârșitul lui 1916 pleacă la Barcelona unde îi cunoaște pe Arthur Cravan și pe Marie Laurencin.

La 25 ianuarie publică primul număr al propriului său ziar de cultură pe care îl numește "391". La acest ziar el publică primele "Picturi Mecanice" și informații false despre prieteni și dușmani. În același an se mai duce încă o dată în America și își continuă publicarea ziarului ajutat de Marcel Duchamp.

În 1918 își face pentru prima dată apariția la Lausanne, unde publică cartea intitulată "Poèmes et dessins de la fille née sans mère" ("Poeme și desene ale fetei născute fără mamă"). În februarie ia contact cu grupul dadaist din Zürich și contribuie la manifestul numărul 3 "Dada".

În 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Jul. Heuberger, care era și tipograful grupului dadaist din Zürich. Se întoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului "391" și ia parte la demonstrațiile dadaiste.

În 1921 împreună cu Breton și cu alții se despart de dadaismul ortodox( majoritatea dadaiștilor ). Va participa la manifestările și va publica în ziarele suprarealiștilor. În 1949 a fost organizată o mare expoziție retrospectivă la "Galeria Drouin", din Paris. Catalogul expoziției a purtat numele de "491", de mărimea unei pagini de ziar. Conținea articole scrise de André Breton, Jean Cocteau, Robert Desnos, Michel Seuphor, Victor-Lucien Tapié și alții.

Până la moartea sa, în anul 1953, nu va înceta să se opună - în spirit tipic dadaist - tuturor înregimentărilor într-o anume mișcare, nu numai pentru a-și păstra propria independență, dar și datorită faptului că prețuia viața tot atât de mult ca arta.

A se vedea și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Allan, Kenneth R. “Metamorphosis in 391: A Cryptographic Collaboration by Francis Picabia, Man Ray, and Erik Satie.” Art History 34, No. 1 (February, 2011): 102-125.
  • Baker, George. The Artwork Caught by the Tail: Francis Picabia and Dada in Paris. Cambridge, MA: MIT Press, 2007. (ISBN: 978-0-262-02618-5)
  • Borràs, Maria Lluïsa. Picabia. Trans. Kenneth Lyons. New York: Rizzoli, 1985.
  • Calté, Beverly and Arnauld Pierre. Francis Picabia. Tokyo: APT International, 1999.
  • Camfield, William. Francis Picabia: His Art, Life and Times. Princeton: Princeton University Press, 1979.
  • Hopkins, David. “Questioning Dada’s Potency: Picabia’s ‘La Sainte Vierge’ and the Dialogue with Duchamp.” Art History 15, No. 3 (September 1992): 317-333.
  • Legge, Elizabeth. “Thirteen Ways of Looking at a Virgin: Francis Picabia’s La Sainte Vierge.” Word & Image 12, No. 2 (April–June 1996): 218-242.
  • Page, Suzanne, William Camfield, Annie Le Brun, Emmanuelle de l’Ecotais, et al., Francis Picabia: Singulier ideal. Paris: Musée d’Art moderne de la Ville de Paris, 2002.
  • Picabia, Francis. I Am a Beautiful Monster: Poetry Prose, and Provocation. Trans. Marc Lowenthal, Cambridge, MA: MIT Press, 2007. (ISBN: 978-0-262-16243-2)
  • Pierre, Arnauld. Francis Picabia: La peinture sans aura. Paris: Gallimard, 2002.
  • Wilson, Sarah. "Francis Picabia: Accommodations of Desire - Transparencies 1924-1932." New York: Kent Fine Art, 1989. (ISBN: 1-878607-04-9)

Dada is the groundwork to abstract art and sound poetry, a starting point for performance art, a prelude to postmodernism, an influence on pop art, a celebration of antiart to be later embraced for anarcho-political uses in the 1960s and the movement that lay the foundation for Surrealism.
—Marc Lowenthal, translator's introduction to Francis Picabia's I Am a Beautiful Monster: Poetry, Prose, And Provocation

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Francis Picabia”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Francis Picabia (în engleză), RKDartists 
  4. ^ a b c d Francis Picabia, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  5. ^ a b c d Francis Picabia, SNAC, accesat în  
  6. ^ a b c d Francis Picabia, Find a Grave, accesat în  
  7. ^ a b Francis PICABIA, Le Delarge, accesat în  
  8. ^ a b c d Francis Picabia, Filmportal.de, accesat în  
  9. ^ a b c d FRANCIS PICABIA, Discogs, accesat în  
  10. ^ a b Francis Picabia, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în  
  11. ^ a b „Francis Picabia”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  12. ^ Marianne Heinz, Grove Art Online, MoMA, 2009 Oxford University Press

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Francis Picabia
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Francis Picabia.