Ovid S. Crohmălniceanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ovid S. Crohmălniceanu
Date personale
Nume la naștere Moise Cohn Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Galați, România Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani) Modificați la Wikidata
Berlin, Germania Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație filolog[*]
critic literar[*]
scriitor de science fiction[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbi limba română[1]  Modificați la Wikidata

Ovid S. Crohmălniceanu (n. Moise Cohn, 16 august 1921, Galați - d. 27 aprilie 2000, Berlin) a fost un critic și istoric literar român de origine evreiască.[2]

A fost fiul lui Lazăr Cohn și a Esterei, născută Leibovici și căsătorit cu nepoata lingvistului Heimann Hariton Tiktin. A urmat școala primară și liceul, devenit Colegiul Național „Vasile Alecsandri” la Galați, unde și-a început și studiile la Institutul Politehnic din Galați, întrerupte în 1940. Le-a continuat între anii 1944-1947 la Politehnica din București, unde a devenit licențiat în construcții. Din 1966 a devenit profesor la Facultatea de Litere din București.[3] A murit în anul 2000 la Berlin, unde emigrase în 1992,[4] în același timp cu soția sa Ruth[5], care se afla internată într-un alt spital.

Pseudonimul[modificare | modificare sursă]

Pseudonimul literar Crohmălniceanu a fost inventat de traducătorul Iosif C. Mătăsaru în vara anului 1944, considerat de contemporani ca derivat din moldovenescul „crohmal“ sau „crohmală“, care înseamnă scrobeală. Există cert însă și faptul că Crohmal, scris „Krochmal“, este numele unui șir important de învățați evrei, cel mai vechi purtător al numelui Krochmal a fost Menahem Mendel Ben Abraham, șef rabin al Moraviei, originar însă din Cracovia, unde s-a născut în 1600.[6]

Cariera[modificare | modificare sursă]

În anul 1944, a debutat în revista de stânga "Ecoul" cu un text despre poetul american Vachel Lindsay (prieten cu Carl Sandburg și Edgar Lee Masters). Între 1947 - 1951 a devenit editor al revistei Contemporanul", între 1951 - 1953 a lucrat la Editura Didactică și Pedagogică, la revistele Viața Românească și Gazeta literară, unde a fost redactor șef adjunct între 1963-1966. A condus timp de 20 de ani, din 1971, Cenaclul de proză Junimea la ale cărui ședințe participau nume cunoscute ale generației '80 printre care Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu, Ioan Mihai Cochinescu, George Cușnarencu, Mircea Nedelciu, Sorin Preda și alții.

Opera[modificare | modificare sursă]

Începuturile sale literare au fost marcate de o fază de interpretare sociologizantă și marxistă: în 1950 critica, de exemplu, avangarda româneasca considerându-i pe suprarealiștii (de origine evreiască) Victor Brauner, Gherasim Luca și Jacques Hérold dușmani ai realismului socialist. Opera ulterioară, precum sinteza sa Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale îl plasează în rândul celor mai importanți istorici literari români postbelici.

A practicat și critica de întâmpinare și a lansat o serie de prozatori postmoderniști tineri și a publicat antologia Desant '83. A jucat un rol activ în fandom-ul românesc[necesită citare], a scris literatură fantastică si de anticipație.

A publicat în 1992 studiul critic Christian W. Schenk: Alăptat de două mame, colecția Phoenix

Despre Amintiri deghizate (1994, 2011), criticul scrie chiar din primul paragraf al cuvântului înainte[7]: „Deghizate fiindcă sunt niște amintiri care nu răsar prin solicitarea directă a memoriei să-și deschidă cămările, ci se iscă din actul de exegeză literară.”

După parerea lui Gabriel Dimisianu[8], „Ovid S. Crohmălniceanu este ingăduitor din spirit de echitate”.

A scris în colaborare cu Klaus Heitmann, - Heidelberg Cercul Literar de la Sibiu și influența catalitică a culturii germane, (2001), publicată postum.

A scris cu o logică riguroasă prefețe la volume de Boris Polevoi, Cezar Petrescu, Otilia Cazimir, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Eugen Jebeleanu, Camil Petrescu, Paul Everac, Leon Donici, Felix Aderca, Ady Endre, Guillaume Apollinaire, Camil Baltazar, Maria Banuș, Gerda Barbilian, Alain Bosquet, Demostene Botez, Emil Botta, Radu Boureanu, Ion Brad, Karel Capek, Nina Cassian, G. Călinescu, Ștefan Aug. Doinaș, Georges Duhamel, Maria Filotti, Anatole France, Klaus Heitmann, Jiri Marek, Gellu Naum, Galina Nikolaeva, Al. Philippide, Monica Pillat, Ion Pillat, Marin Preda, Marcel Proust, Adrian Rogoz, H. Bloch, Mircea Cărtărescu.

Cărți publicate în anii '50-60[modificare | modificare sursă]

Volume de critică și istorie literară[modificare | modificare sursă]

  • Literatura română între cele două războaie mondiale, 3 vol., vol I-III, 1967,-1975
  • Literatura română și expresionismul, 1971, Premiul Uniunii Scriitorilor
  • Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi, în colaborare cu Ion Caraion, Maria Banuș, București, 1974-1976
  • Painea noastră cea de toate zilele, 1981
  • Cinci prozatori în cinci feluri de lectură (M. Sadoveanu, L. Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale), București, Cartea Românească, colecția "Estetică", 1984, reeditat în 1989
  • Al doilea suflu, cronici și comentarii despre fenomenul optzecist, 1989
  • Alăptat de două mame, 1992
  • Amintiri deghizate, (o carte de memorii), 1994 [9], 2011
  • Cercul Literar de la Sibiu și influența catalitică a culturii germane, în colaborare cu Klaus Heitmann, 2001
  • Evreii în mișcarea de avangarda românească, 2002, publicată postum, text pregătit pentru tipar de Geo Șerban

Povestiri științifico-fantastice[modificare | modificare sursă]

  • Istorii insolite, Premiul Asociației Scriitorilor din București, (1980)
  • Alte istorii insolite, (1986),Roadele unei diplomatii chibzuite,etc.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Ovid S. Crohmălniceanu", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb12704572v, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (ajutor)
  2. ^ Romanian Jewish Heritage | RJH sponsors are: B'nai B'rith International and the Federation of Jewish Communities of Romania
  3. ^ Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, Humanitas, 2013, p. 68
  4. ^ Ov. S. Crohmălniceanu - Fundatia Romania Literara
  5. ^ Lola Schmierer Roth”. România literară. http://www.romlit.ro/lola_schmierer_roth. Accesat la 2 ianuarie 2014. 
  6. ^ George Radu Bogdan: Debutul literar, necunoscut, al lui Ovid S. Crohmălniceanu
  7. ^ Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, Humanitas, 2013, p. 75
  8. ^ Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, Humanitas, 2013, p. 79
  9. ^ De la parada de sinceritate la minciuna sfruntată, 3 martie 2012, Nicolae Manolescu, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Ovid S. Crohmălniceanu.