Claudia Millian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Claudia Millian
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Decedată (74 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoetă
scriitoare
publicistă
dramaturgă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București

Claudia Millian (n. 21 februarie 1887, București – d. 21 septembrie 1961) a fost o poetă simbolistă română, membră a avangardei artistice românești.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Părinții săi sunt Ion Millian, inginer petrolist și Maria Negolescu, fiica unui învățător din Câmpulung Muscel. În 1914 se căsătorește cu poetul simbolist Ion Minulescu. [2] A fost profesoară de desen, dar s-a afirmat în publicistică, poezie și pictură. Ion Minulescu și Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică. Debutează în ziarul ploieștean Lumina cu poezia Din trecut (1906). Sub pseudonimul Dinu Șerban, a publicat opt piese de teatru. Este înmormântată alături de soțul său la Cimitirul Bellu.

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

Poezie[modificare | modificare sursă]

  • 1914 - Debutează în volum cu Garoafe roșii - versuri
  • 1922 - Cântări pentru pasărea albastră - versuri
  • 1936 - Întregire - volum de versuri la Cartea Românească

Memorialistică[modificare | modificare sursă]

  • 1968 - Triptic memorial - volum memorialistic, publicat postum
  • 1973 - Cartea mea de aduceri aminte

Dramaturgie[modificare | modificare sursă]

  • După paravan
  • Rozina
  • Fericirea mea
  • Vreau să trăiesc
  • Șapte gâște potcovite
  • Veronica Micle (singura piesă reprezentată pe scenă)
  • Ana Ipătescu
  • Dinozaurii.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Popa, Marian (). Dicționar de literatură română contemporană. Albatros. p. 379.