Béla Bartók

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Béla Bartók
Bartók Béla 1927.jpg
Béla Bartók
Date personale
Născut 25 martie 1881[1][2]
Sânnicolau Mare, Austro-Ungaria[3]
Decedat 26 septembrie 1945 (64 de ani)[1][4][2]
New York, SUA[5][6]
Locul înmormântării Ferncliff Cemetery[*]
Părinți Béla Bartók[*]
Căsătorit cu Ditta Pásztory-Bartók[*]
Copii Péter Bartók[*]
Béla Bartók[*]
Cetățenie Ungaria
Religie ateism
Biserica Unitariană
Ocupație compozitor
pianist
coregraf[*]
Învățător
pedagog[*]
muzicolog[*]
profesor de muzică[*]
ethnomusicologist[*]
profesor universitar
Q25162544[*]
Activitate
Gen muzical operă
Instrument(e) pian
Premii Premiul Kossuth[*]
Grammy Trustees Award[*]

Béla Viktor János Bartók (n. 25 martie 1881, Sânnicolau Mare, Austro-Ungaria – d. 26 septembrie 1945, New York) a fost un compozitor și pianist maghiar, unul din reprezentanții de seamă ai muzicii moderne.

Viața[modificare | modificare sursă]

Primele lecții de pian le-a primit de la mama sa. Din 1899 a studiat pianul și compoziția la Preßburg (azi: Bratislava, Slovacia) și la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908 și 1934 a funcționat ca profesor de pian. Între anii 1934 și 1940 a lucrat la Academia de Științe din Budapesta în domeniul folclorului muzical. În 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă perioadă (1940-1941), a lucrat pe lângă "Columbia University" și ca profesor de muzică în New York, având venituri financiare modeste. A murit bolnav de leucemie pe 26 septembrie 1945 în New York.

Opera[modificare | modificare sursă]

Bustul lui Béla Bartók din Parcul Herăstrău din București

În primele sale opere, Béla Bartók se orientează în tradiția muzicii vest-europene, fiind în special influențat de Johannes Brahms, Richard Wagner, Franz Liszt și Claude Debussy. În poemul simfonic "Kossuth" (1904) se recunoaște influența muzicii lui Richard Strauss. Începând cu anul 1905, Béla Bartók studiază tot mai mult muzica populară maghiară, românească și cea tradițională a artiștilor țigani. În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, realizează o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume.

Béla Bartók a fost un excelent pianist și a compus mai multe lucrări în scop pedagogic, ca "Microcosmos" (1935), cuprinzând 153 piese pentru pian cu grade de dificultate crescândă. Cele șase cvartete de coarde sunt considerate unele din cele mai importante compoziții ale genului.

Selecție a celor mai importante opere[modificare | modificare sursă]

În 1924, Societatea Compozitorilor Români organizează un concert dedicat aproape în întregime operelor lui Bela Bartok, ocazie cu care Enescu cântă, acompaniat la pian de Bartok însuși, Sonata a II-a pentru vioară și pian a acestuia. Doi ani mai târziu, compozitorul maghiar revine la București ca pianist solist în propria Rapsodie pentru pian și orchestră - lucrare de debut - dar stârnește interes și prin alte două opus-uri pianistice ale sale, expresionistul „Allegro barbaro” și „Dansurile românești”, oferite ca supliment în același concert.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Béla Bartók", Gemeinsame Normdatei, accesat la 9 aprilie 2014 
  2. ^ a b "Béla Bartók", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ "Béla Bartók", Gemeinsame Normdatei, accesat la 11 decembrie 2014 
  4. ^ Барток Бела, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  5. ^ "Béla Bartók", Gemeinsame Normdatei, accesat la 30 decembrie 2014 
  6. ^ Барток Бела, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Francisc László, ed., Bartók Béla. Studii, comunicari, eseuri, Editura Muzicală, București, 1985

Francisc László, Béla Bartók și lumea noastră: așa cum a fost, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995

Francisc László, Béla Bartók și muzica populară a românilor din Banat și Transilvania, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003

Legături externe[modificare | modificare sursă]