Sari la conținut

Ștefan Dimitrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ștefan Dimitrescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Huși, Vaslui, România Modificați la Wikidata
Decedat (47 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, România[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură[2]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea de Arte George Enescu ,  Académie de la Grande Chaumière  Modificați la Wikidata
Profesor pentruCălin Alupi
Mișcare artisticăpostimpresionism, impresionism, realism, Grupul celor patru, Societatea Arta română , Sindicatul Artelor Frumoase  Modificați la Wikidata
Opere importante„Morții de la Cașin”, „Țărănci lucrând la război”
Influențat deGheorghe Popovici, Emanoil Bardasare, André Derain, Paul Cézanne, Henri de Toulouse-Lautrec
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ștefan Dimitrescu (n. , Huși, Vaslui, România – d. , Iași, România) a fost un pictor și desenator român realist - critic. A fost de asemenea un reputat violoncelist[3]. A studiat în paralel la Școala de arte frumoase din Iași (1903-1908) și la Conservatorul din Iași (1903-1907)[4] apoi la Paris. În 1918 a fost unul din fondatorii asociației Arta română.

Împreună cu Nicolae Tonitza, Francisc Șirato și Oscar Han, a întemeiat, în 1926, Grupul celor patru. Din 1927 a fost profesor la Școala de arte frumoase din Iași.[5] Opera sa este constituită mai ales din compoziții, portrete și peisaje. Ea înfățișează cu o emoție sinceră, uneori cu un dramatism reținut, scene și tipuri autentice, îndeosebi din lumea satelor și a muncitorilor mineri, cuprinzând elemente de critică la adresa societății din vremea sa. În operele lui Ștefan Dumitrescu, factura robustă și sobră echilibrează culoarea și conturul grafic. Lucrări reprezentative în această privință sunt: Morții de la Cașin, 1917; Minerii, 1921; Cina, 1924; Țărănci lucrând la război, 1929.

Înmormântat în Cimitirul „Eternitatea” din Iași.[6]

Referințe critice

[modificare | modificare sursă]
„...voluptatea lui Ștefan Dimitrescu pentru studiul aprofundat al naturii, varietatea și multitudinea de desene, care erau la el splendide preludii muzical-cromatice și care i-au adus publicul mare și faima unui desenator fără pereche la noi[7]”
„...pictorul a reținut un reflex din pictura lui Toulouse-Lautrec, care în anii dinaintea războiului rămăsese încă printre zeii boemei din Montparnasse. ...(Tudor Vianu) se întreba ce vor fi devenit pânzele lui Ștefan Dimitrescu reprezentând săli de teatru sau de cafenea, cu figuri caracteristice, pictate într-o intenție vădit psihologică și care aminteau pânzele fixând forfota pitorească a vestitului cabaret Moulin Rouge, cu care Toulouse-Lautrec interesase atât de puternic pe contemporanii săi?[8]”
—„Fragmente moderne” (Ed. Meridiane, 1972)
  • Ștefan Dimitrescu despre el însuși:
„...mă emoționează culoarea și sunt pasionat de formă; când o văd pe una mi se pare că-mi scapă cealaltă. Caut încontinuu să le prind și să le mărit.[8]”
„În scurta sa existență (1886-1933), Ștefan Dimitrescu a lăsat o operă extrem de bine articulată, realizînd, mai ales din lumea satului, adevărate capodopere de construcție și de echilibru. Considerat de toți contemporanii un excepțional desenator, în pictură, Ștefan Dimitrescu, are o cromatică stăpînită, cerebrală, puternic narativă.”

Galerie de tablouri

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. ↑ „Ștefan Dimitrescu”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  3. ↑ Han, Oscar (). Dalti si pensule. Minerva, Bucuresti. p. 453.
  4. ↑ Oltean Dana. „"Pictorul Stefan Dimitrescu și "vioara lui Ingres" în lumina documentelor de arhivă ale Conservatorului din Iași", Ioan Neculce. Buletinul Muzeului de Istorie a Moldovei, XXIII, 2017”.
  5. ↑ „Ştefan Dimitrescu - pictor, profesor, rector”. Institutul de cercetare multidisciplinară în artă (ICMA), Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. Accesat în .
  6. ↑ Rusu, Olga (2008). Patrimoniul cultural ieșean: Cimitirul „Eternitatea”. Iași: Alfa. p. 116
  7. ↑ www.adevarul.ro - Vă mai amintiți de Ștefan Dimitrescu?
  8. 1 2 Cabaret -- Ștefan Dimitrescu

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
  • Ionel Jianu, Ștefan Dimitrescu, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, București, 1954
  • Beatrice Bednarik, Ștefan Dimitrescu, Editura Meridiane, București, 1965
  • Oscar Han, Dalti si pensule, Editura Minerva, București, 1970
  • Claudiu Paradais, Ștefan Dimitrescu, Editura Meridiane, București, 1978
  • Doina Pauleanu, Grupul celor patru, Monitorul Oficial, Bucuresti, 2012
  • Dana Oltean, Ștefan Dimitrescu si "vioara lui Ingres" în lumina documentelor de arhivă ale Conservatorului din Iași, Ioan Neculce. Buletinul Muzeului de Istorie a Moldovei, XXIII, 2017

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Articole biografice


Format:Realism Format:Asociația Arta Română

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ștefan_Dimitrescu&oldid=17656353