Iordan Chimet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iordan Chimet
Placa memoriala Chimet.jpg
Placa memorială Iordan Chimet
Date personale
Născut
Galați, România
Decedat (81 de ani)
București, România
Cetățenie România
Ocupație lingvist[*], scriitor, istoric literar[*], critic literar[*], biograf[*], scriitor pentru copii[*]
Activitate
Studii Universitatea din București

Iordan Chimet (n. 18 noiembrie 1924, Galați - d. 23 mai 2006, București) a fost un eseist, prozator, poet, scenarist și traducător român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Este fiul lui Aurel Chimet, grefier, și al Paraschiței. Urmează Liceul la Galați, (bacalaureat în 1944), apoi Facultatea de Litere și Filosofie, licența în 1948, și Facultatea de Drept a Universității din București, absolvită în 1957. Este amicul de corespondență al lui Michael Ende, autorul german al romanului Poveste fără sfârșit, cel care a introdus personajul lui Chimet, Elli, din romanul Închide ochii și vei vedea Orașul în povestea sa.

După 1989, Iordan Chimet a considerat ca prioritară educația democratică a românilor. A ințiat la Editura Dacia colecția "Ieșirea din labirint", în care a publicat o antologie în patru volume a identității românești, "Dreptul la memorie" (1992-1993)și antologia "Momentul adevărului" (1996), ambele apărute la Editura "Dacia". În 2004 i-a apărut volumul de eseuri "Cele două Europe, cele două Românii", în care a pus în opoziție democrația cu sistemul totalitar.

Opera sa i-a fost adesea catalogată greșit drept ”literatură pentru copii” și chiar minimalizată în timpul regimului comunist și după, în ciuda ecourilor externe foarte pozitive.

În perioada comunistă, între 1945 și 1948, a făcut parte din asociația clandestină „Mihai Eminescu”.[1]

Selecție din operele publicate[modificare | modificare sursă]

Poeme și proză[modificare | modificare sursă]

  • "Lamento pentru peștișorul Baltazar", 1968.
  • "Din tainele cinematografului", traducerea volumului "Le Cinema" scris de Henri Agel, Editura Meridiane, București, 1970.
  • "Cîte-o gîză, cîte-o floare, cîte-un fluture mai mare" (versuri pentru copii, ilustrații de Lena Constante), 1970.
  • "Închide ochii și vei vedea Orașul" (roman), editia I: Ed. Ion Creangă, 1970; editia a II-a: Ed. Eminescu, 1979; editia a III-a: sub titlul "Împreună cu Elli în Imaginaria", conține continuarea scrisă de autorul german Michael Ende – "Povestea saltimbancilor" – și "Scrisori printre gratii Ende-Chimet", Ed. Univers, 1999
  • "Exil", Editura "Universal DALSI", 2000.

Eseuri[modificare | modificare sursă]

  • "Western. Filmele Vestului îndepărtat", Editura "Meridiane", 1966.
  • "Balada în piatră", 1966
  • "Comedia burlescă", 1967.
  • "Eroi, fantome, șoricei", Editura "Meridiane", București, 1970.
  • "Baladă pentru vechiul drum", 1976.
  • "Grafica americană. Un portret al Americii", Editura "Meridiane", 1976.
  • "America latină. Sugestii pentru o galerie sentimentală", Editura "Meridiane", București, 1984.
  • "Cică niște cronicari / Duceau lipsă de șalvari... (Comicul absurd in literatura de avangarda)" (antologie), Ed. Universal Dalsi, 1999.
  • "Ieșirea din labirint (Intrarea în Labirint, Ieșirea ...)", Editura "Universal DALSI", București, 2002.
  • "Cele doua Europe, cele doua Romanii", Ed. Noul Orfeu, 2004
  • "Scrisori printre gratii" (corespondență), Editura "Universal DALSI", București, 2004.

Antologii[modificare | modificare sursă]

  • "Cele 12 luni ale visului. O antologie a inocenței", Editura "Ion Creangă", București, 1972.
  • "Dreptul la Memorie", vol. I-IV, Editura "Dacia", Cluj-Napoca, 1992-1993.
  • "Dosar Mihail Sebastian" (antologie), Ed. Universal Dalsi, 2001

Memorialistică[modificare | modificare sursă]

  • "Cartea prietenilor mei", Editura "Universal DALSI", București, 2005.[2]
  • "Cartea prietenilor mei", vol. II: Caderea cortinei" (eseuri si corespondenta), Ed. Universal Dalsi, 2006

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Zece ani fără Iordan Chimet, 23 mai 2016, Doinel Tronaru, Adevărul, accesat la 23 mai 2016
  2. ^ Selectia "Formula As", Adriana Bittel, Formula AS - anul 2007, numărul 755, accesat la 21 ianuarie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]