Sari la conținut

Aurel Vlad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru un sculptor, vedeți Aurel Vlad (sculptor).
Aurel Vlad
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Turdaș, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani) Modificați la Wikidata
Sighet, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat[*]
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Ministru al Afacerilor Interne Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ministru al finanțelor Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Deputat în Adunarea Națională a Ungariei Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
Circumscripțiaszászvárosi választókerület[*][[szászvárosi választókerület (district electoral defunct din Ungaria)|​]]
Legislatură1906–1910-es parlamenti ciklus[*][[1906–1910-es parlamenti ciklus (1906-1910 legislative term of the Hungarian Parliament)|​]]
Grup parlamentarPartidul Național Român
În funcție
 – [1]
Circumscripțiaszászvárosi választókerület[*][[szászvárosi választókerület (district electoral defunct din Ungaria)|​]]
Legislatură1905–1906-os parlamenti ciklus[*][[1905–1906-os parlamenti ciklus (1905-1906 legislative term of the Hungarian Parliament)|​]]
Grup parlamentarPartidul Național Român
În funcție
 – [2]
Circumscripțiadobrai választókerület[*][[dobrai választókerület (district electoral defunct din Ungaria)|​]]
Legislatură1901–1905-ös parlamenti ciklus[*][[1901–1905-ös parlamenti ciklus (1901-1905 legislative term of the Hungarian Parliament)|​]]
Grup parlamentarPartidul Național Român

Partid politicPNR  Modificați la Wikidata
Bustul lui Aurel Vlad, ridicat în Alba Iulia

Aurel A. Vlad (n. , Turdaș, Austro-Ungaria – d. , Sighet, România) a fost avocat, doctor în drept, promotor al Unirii din 1918, membru în Consiliul Dirigent, membru al Partidului Național Român și apoi fondator și fruntaș al P.N.Ț., a fost ministru de finanțe al României în anii 1919-1920, ministru al Cultelor și Artelor în anii 1928-1929, precum și ministru al Industriei și Comerțului în anii 1929-1930, în guvernul Maniu.[3]

Biografie și familie

[modificare | modificare sursă]

Aurel Vlad s-a născut la 25 ianuarie 1875, în Orăștie. A fost fiul avocatului Alexandru Claudiu Vlad și al Aureliei, fiica lui George Barițiu.[4]

La vârsta de 30 de ani s-a căsătorit cu Ana Adamovici, proprietară la Bobâlna, Hunedoara.[5]

Studii și activitate profesională

[modificare | modificare sursă]

Urmează școala primară și apoi Liceul Reformat „Kocsárd Kún” din Orăștie, obținând în toate clasele cele mai bune rezultate. Avea înclinație spre matematici și limba latină. Printre dascălii săi s-a numărat și Elie Cristea, viitorul Patriarh al României întregite.

A continuat să studieze Dreptul la Budapesta, obținând în anul 1898, titlul de doctor în drept.

ȘI-a făcut stagiatura ca avocat în orașul Hațeg, a debutat ca avocat la Deva, iar în anul 1901 se mută la Orăștie, unde este numit al doilea director al Băncii „Ardeleana”.[4]

În anul 1902 inființează ziarul „Libertatea”.[4]

A fost director și proprietar al ziarului „Solia Dreptății” din Orăștie.

Participând la alegerile parlamentare, Aurel Vlad, a pătruns ca deputat în Parlamentul de la Budapesta, în anul 1903 în urma victoriei asupra candidatului oficial al guvernului, la Dobra.

Aurel Vlad a jucat un rol deosebit în revoluția din toamna anului 1918, fiind ales președintele Consiliului Național Român din Orăștie. În urma Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, Aurel Vlad a fost ales membru în Consiliul Dirigent, repartizându-i resortul finanțelor.

A avut ca misiune eliminarea monedei străine de pe teritoriul Ardealului și unificarea monetară cu Vechiul Regat. În anii care au urmat, a fost numit ministru al Finanțelor și ministru al Industriei și Comerțului în guvernările țărăniste. [6]

A făcut parte din Sinoadele și Congresele Bisericii Ortodoxe.[3]

A fost arestat de Securitatea din Sibiu în noaptea de 5/6 mai 1950, în Noaptea demnitarilor, la vârsta de 75 ani, a fost adus la Închisoarea Sighet la 7 mai, fiind „internat” pe timp de 24 luni. Ulterior, a fost încadrat în Decizia M.A.I. nr. 334/1951. Deși murise deja în penitenciarul Sighet la 2 iulie 1953, conform Deciziei M.A.I. numărul 559 din 6 august 1953, pedeapsa i-a fost majorată cu 60 de luni.[7]

În 1939, Aurel Vlad a fost decorat cu Ordinul Național Serviciul Credincios.[8]

În anul 1999 Aurel Vlad a fost declarat Cetățean de Onoare al Orăștiei (post - mortem).[4]

  1. ^ a b Dániel Ballabás[*], József Pap[*], Judit Pál[*] (), Képviselők és főrendek a dualizmus kori Magyarországon (PDF), Eger: Líceum Kiadó[*][[Líceum Kiadó |​]], p. 441, accesat în  
  2. ^ Dániel Ballabás[*], József Pap[*], Judit Pál[*] (), Képviselők és főrendek a dualizmus kori Magyarországon (PDF), Eger: Líceum Kiadó[*][[Líceum Kiadó |​]], p. 445, accesat în  
  3. ^ a b „Aurel Vlad - Enciclopedia României - prima enciclopedie online despre România”. enciclopediaromaniei.ro. Accesat în . 
  4. ^ a b c d Dobrei, Florin; Cerean, Angela (). Bobâlna (jud. Hunedoara) -repere monografice-. Deva: Reîntregirea Alba Iulia, Episcopiei Devei și Hunedoarei. p. 81. ISBN 978-606-509-318-8. 
  5. ^ Orga, Valentin (). Aurel Vlad, Istorie și destin. Argonaut. ISBN 978-973-109-835-7. 
  6. ^ Aurel Vlad - Centenar Romania[nefuncțională], Centenar Romania
  7. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ orastieinfo.ro, www.orastieinfo.ro 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Ion Angelescu
Ministrul de finanțe
1 decembrie 191923 februarie 1920
Succesor:
Mihai Popovici