Aurel Vlad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru un sculptor, vedeți Aurel Vlad (sculptor).
Aurel Vlad
Aurel Vlad (1875–1953).jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Turdaș, România Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani) Modificați la Wikidata
Sighetu Marmației, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat[*]
om politic Modificați la Wikidata
Aurel Vlad
Bustul lui Aurel Vlad, ridicat în Alba Iulia

Aurel A. Vlad (n. , Turdaș, România – d. , Sighetu Marmației, România) a fost avocat, doctor în drept, promotor al Unirii din 1918, membru în Consiliul Dirigent, membru al Partidului Național Român și apoi fondator și fruntaș al P.N.Ț., a fost ministru de finanțe al României în anii 1919-1920, ulterior ministru al Cultelor și Artelor.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Prin mama sa, era nepot al lui Gheorghe Barițiu.

Urmează școala primară și apoi Liceul Reformat maghiar „Kún” din Orăștie, obținând în toate clasele cele mai bune rezultate. Avea înclinație spre matematici și limba latină. Printre dascălii săi s-a numărat și Elie Cristea, viitorul Patriarh al României întregite. A continuat să studieze Dreptul la Budapesta, profesând apoi ca avocat în Deva și Orăștie.

A fost al doilea director al Băncii „Ardeleana” și director și proprietar al ziarului „Solia Dreptății” din Orăștie.

Participând la alegerile parlamentare, Aurel Vlad, a pătruns ca deputat în Parlamentul de la Budapesta, în anul 1903 în urma victoriei asupra candidatului oficial al guvernului, la Dobra.

Aurel Vlad a jucat un rol deosebit în revoluția din toamna anului 1918, fiind ales președintele Consiliului Național Român din Orăștie. În urma Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, Aurel Vlad a fost ales membru în Consiliul Dirigent, repartizându-i resortul finanțelor.

A fost arestat de Securitatea din Sibiu în noaptea de 5/6 mai 1950, Noaptea demnitarilor, la vârsta de 75 ani, a fost adus la Închisoarea Sighet la 7 mai, fiind „internat” pe timp de 24 luni. Ulterior a fost încadrat în Decizia M.A.I. nr. 334/1951. Deși murise deja în penitenciarul Sighet la 2 iulie 1953, conform Deciziei M.A.I. numărul 559 din 6 august 1953, pedeapsa i-a fost majorată cu 60 de luni.[1]

Onoruri[modificare | modificare sursă]

A fost declarat Cetățean de Onoare al Orăștiei (post - mortem).

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Ion Angelescu
Ministrul de finanțe
1 decembrie 191923 februarie 1920

Succesor:
Mihai Popovici