Marin Sorescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Marin Sorescu
Marin Sorescu.jpg
Marin Sorescu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Bulzești, Dolj, România Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
NaționalitateFlag of Romania.svg română
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, dramaturg, prozator, eseist, om politic
Partid politicpolitician independent  Modificați la Wikidata
Limbilimba română[3]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor1964-1996
Specie literarădrama, eseu, poezie, proza
Operă de debutSingur printre poeți (1964)
Opere semnificativeIona
Note
PremiiPremiul Herder  Modificați la Wikidata
Cariera politică
Ministru al culturii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat dePetre Sălcudeanu
Succedat deViorel Mărginean

Partid politicIND
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Marin Sorescu (n. ,[1] Bulzești, Dolj, România – d. ,[1][2] București, România) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.[4]

Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic, după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995). A tradus versuri ale lui Boris Pasternak.

În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1991, în urma unei scrisori semnate de mai mulți redactori ai revistei.[5]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Marin Sorescu a fost fiul lui Ștefan Sorescu și al Nicoliței (născută Ionescu), țărani din Bulzești. A urmat cursurile școlii primare în satul natal, apoi a continuat studiile la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova; în continuare a studiat la Școala medie militară din Predeal. Studiile universitare le-a făcut la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, la Facultatea de Filologie (1955-1960), licențiat în limbi moderne. A fost membru al Programului Internațional pentru Scriitori la Universitatea din Iowa - SUA.

Opera[modificare | modificare sursă]

Poezia[modificare | modificare sursă]

Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeți". Până la moartea sa (în 1996) mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul "Poeme", reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei sale.

Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tușiți" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume.

Marin Sorescu a excelat în poezii parodice, a dat aproape echivalențe la versuri de Maria Banuș, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, a compus excelente parodii la cînticele lui Miron Radu Paraschivescu, versurile lui Ion Horea, Victor Felea, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, Eugen Frunză, Nicolae Stoian, Toma George Maiorescu...[6]

Într-o postfață la volumul Tinerețea lui Don Quijote Marin Sorescu susține că actul poetic constă în a avea curajul să-ți dezvălui subiectivitatea, „sufletul până în cutele lui cele mai întunecoase, spaimele și năzuințele cele mai intime” cu aspirația de a ieși din contingent, asemenea păsării care, petrecându-și majoritatea timpului într-un copac, nu cântă numai în și numai despre copac. Poezia trebuie să fie clară, nu coborâtă la nivelul comun de înțelegere, pe cât posibil concisă, spre a avea parte de o critică lungă și personală, originală fără ostentație. Cam toate aceste însușiri se pot recunoaște în poezia sa, de predilecție în versuri albe, comunicative, adesea presărate cu ironii și autoironii, într-un limbaj care nu ocolește familiaritatea în sens filistin...(Al. Piru, op. cit. pp. 175-176).

Înainte de 1989 nu a putut să apară volumul „Poezii alese de cenzură” (1991), dintre care cea mai cunoscută este poezia Casa sub observație.

Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea scriitorului au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.

Dramaturgia[modificare | modificare sursă]

Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Paracliserul întruchipează tragedia artistului creator consumat de propria-i flacără ce nu lasă în trecerea sa prin lume decât impalpabile vestigii, niște „vorbe pe pereți.” Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan, precum în Există nervi, teatrul istoric (în A treia țeapă și Răceala) sau comedii, precum Vărul Shakespeare, al căror armă primordială este chiar ironia mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană.

Proza[modificare | modificare sursă]

Viziunea vizuinii și, mai ales, Trei dinți din față sunt două din romanele sale cele mai reprezentative.

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

  • 1964 - Singur printre poeți
  • 1965 - Poeme Sorescu
  • 1966 - Moartea ceasului
  • 1966 - Unde fugim de-acasă? - Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești
  • 1967 - Poeme Sorescu
  • 1968 - Iona
  • 1968 - Tinerețea lui Don Quijote
  • 1969 - 80 Poezii - 80 Poesie
  • 1969 - Lirice Pasternac
  • 1969 - Teoria sferelor de influență
  • 1970 - Paraclisierul
  • 1970 - Tușiți
  • 1970 - Unghi
  • 1972 - Rame - Douăzeci și cinci de poezii
  • 1972 - Singur printre poeți
  • 1972 - Suflete, bun la toate
  • 1973 - 1980 - La Lilieci
  • 1973 - Astfel
  • 1973 - Ocolul infinitului mic pornind de la nimic
  • 1974 - Setea muntelui de sare[7]
  • 1975 - Insomnii - Microeseuri
  • 1975 - Norii
  • 1976 - Descîntoteca
  • 1976 - Matca - Piesă în trei acte
  • 1976 - Poeme Sorescu
  • 1976 - Starea de destin
  • 1977 - Trei dinți din față
  • 1978 - Sărbători itinerante
  • 1978 - Trei dinți din față
  • 1979 - Ceramică
  • 1979 - Tinerețea lui Don Quijote
  • 1980 - Teatru Sorescu
  • 1982 - Fîntîni în mare
  • 1982 - Viziunea vizuinii
  • 1983 - La Muerte Del Reloj
  • 1984 - Drumul Sorescu
  • 1984 - Ieșirea prin cer
  • 1985 - Tratat de inspirație
  • 1985 - Ușor cu pianul pe scări : Cronici Literare
  • 1986 - La Lilieci
  • 1987 - Adam Puslojic, Omul, Opera și încă ceva
  • 1987 - Apă Vie, Apă Moartă
  • 1987 - Micii grădinari în minunata lume a plantelor
  • 1989 - Augustin Buzura și - Drumul Cenușii
  • 1989 - Ecuatorul și Polii
  • 1990 - 1993 - Poezii Sorescu
  • 1991 - Poezii alese de cenzură
  • 1992 - Vărul Shakespeare și alte piese
  • 1993 - Iona - A Treia Țeapă - Vărul Shakespeare
  • 1993 - Trei dinți din față
  • 1994 - Traversarea
  • 1995 - Iona
  • 1995 - Lulu Și Gulu-Gulu : Versuri pentru copii, ilustrate de autor
  • 1995 - Poemele tuturor tainelor
  • 1996 - Din grădina copilăriei - Culegere de poezii pentru elevii din clasele I-IV
  • 1996 - Moment poetic
  • 1996 - Poezii Sorescu
  • 1996 - Unde fugim de-acasă? - Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești
  • 1997 - Puntea (Ultimele)
  • 1998 - Diligența cu păpuși
  • 1998 - Douăzeci și cinci de poeme
  • 1998 - Efectul de piramidă
  • 1999 - Japița - Inedit
  • 1999 - Romanul Călătoriilor - Jurnal inedit
  • 2000 - Încoronare
  • 2000 - Iona
  • 2000 - Scrînteala vremii
  • 2002 - 2006 - Opere Sorescu
  • 2003 - Iona
  • 2003 - Parodii - Fabule - Epigrame
  • 2003 - Unde fugim de-acasă?
  • 2003 - Unde fugim de-acasă? - Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești 2
  • 2004 - Bile și cercuri
  • 2004 - Ceramică
  • 2004 - Iona
  • 2005 - Între linii
  • 2005 - Iona și alte două piese
  • 2005 - Ocolul Infinitului Mic, Pornind De La Nimic
  • 2006 - Poezii Sorescu
  • 2006 - Poezii alese - Antologie pentru uz școlar
  • 2006 - Teatru Sorescu
  • 2006 - Trei dinți din față
  • 2009 - Trei dinți din față
  • 2010 - La Lilieci

Distincții[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Marin Sorescu, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Marin Sorescu, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S
  5. ^ Alex Ștefănescu, Ultimul Marin Sorescu, Cultura, nr. 266, 24 martie 2010 accesat la 6 februarie 2019
  6. ^ Al. Piru, Poezia românească contemporană. 1950-1975. Vol. 2. București, Editura Eminescu, 1975, pp. 172-190
  7. ^ Teatrul cu un singur personaj, 22 iunie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013


Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Marin Sorescu