Barbu Lăzăreanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru titular al Academiei Române
Barbu Lăzăreanu
Barbu Lăzăreanu.jpg
Publicistul Barbu Lăzăreanu
Născut(ă) 5 octombrie 1881
Botoșani, România
Deces 19 ianuarie 1957, (76 de ani)
București, Republica Populară Română
Naționalitate  România
Etnie evreiască
Ocupație publicist, istoric literar
Cunoscut(ă) pentru Fondator al Academiei Ștefan Gheorghiu
Partid politic Partidul Comunist Român

Barbu Lăzăreanu (n. 5 octombrie 1881, Botoșani - d. 19 ianuarie 1957, București) a fost un istoric literar și publicist român de origine evreiască [1][2], membru titular al Academiei Române (1948), doctor în filologie și un militant comunist român. El a fost salvat în timpul deportării evreilor de Regina-Mamă Elena a României.

A colaborat la principalele periodice ale mișcării muncitorești („România muncitoare”, „Socialismul”), iar apoi la presa ilegală a PCR. În 1945, a pus bazele universității muncitorești Ștefan Gheorghiu. A scris versuri și numeroase articole și studii despre literatura română clasică și despre folclor. Dintre acestea, cele mai importante au fost compilate în volumul „Glose și comentarii de istoriografie literară” (1958).

În perioada regimului comunist, o stradă din orașul Suceava i-a purtat numele.

Atât în perioada comunistă cât și în prezent, o stradă din Botoșani și din Craiova îi poartă numele.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hary Kuller - "Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație", în "Realitatea evreiască", nr. 231-232 (1031-1032), 19 mai - 10 iunie 2005, p. 10-11.
  2. ^ ro Botosani: Date demografice si statistice

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Academia Republicii Populare Române - "Dicționar Enciclopedic Român" (Ed. Politică, București, 1962-1964)

Legături externe[modificare | modificare sursă]