Dinu Nicodin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dinu Nicodin
Nicolae Ioanid
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat1948 (61 de ani)[3][1][2] Modificați la Wikidata
Naționalitateromân
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieromancier, poet, om de afaceri
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor1910-1948
Mișcare/curent literarModernism, literatură modernistă, Sburătorul
Specie literarăroman istoric, poem în proză, satiră, povestire, literatură de călătorie

Dinu Nicodin (numele de scriitor al lui Nicolae Ioanid sau Nicolae Joanidi ;[4] n. 18 iunie 1886 – d. 1948) a fost un scriitor român, poet și prozator, afiliat literaturii moderniste, participant frecvent la viața cenaclului literar Sburătorul (din 1934). Fiind dintr-o familie aristocratică, Dinu Nicodin a fost o prezență excentrică și aventuroasă, care a devenit scriitor datorită pasiunii sale pentru literatură și creația literară.

Operele sale literare, împrăștiate în timp, au fost primite bine de către critică, în general. Total caracteristic sieși, Nicodin a fost un foarte bun susținător al colegilor săi mai tineri, fiind remarcat mai ales pentru prezența sa socială în perioada interbelică din România.

Cele două romane ale sale, Lupii și Revoluția i-au adus laude critice, fiind apreciate pentru erudiția scriiturii și pentru stilul lor narativ caracteristic și unic al autorului. În același timp, datorită individualității aparte a stilului literar al lui Nicodin, a fost dificil în a i se găsi un loc în curentele literaturii române din prima jumătate a secolului al XX-lea. Căzut relativ repede în uitare în cursul anilor 1950, interesul față de opera literară a lui Dinu Nicodin a renăscut sensibil după anul 1989.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Provenit dintr-o familie nobilă și bogată, Dinu Nicodin s-a născut ca Nicolae Ioanid sau, după alte surse, Nicolae Joanidi. A primit o educație aleasă și a participat ca ofițer al Armatei Române la Primul război mondial.

A fost introdus cenaclului Sburătorul de însuși Eugen Lovinescu, cu care se cunoscuse personal într-un tren de la Constanța la București, în 1934, după publicarea romanului Lupii. [5]

A fost ales ca membru al Societății Scriitorilor Români.

Opera[modificare | modificare sursă]

Antume[6]
Reeditări postume

În cartea sa de memorii, Ion Barbu – Amintiri, cu un cuvânt înainte de Ov. S. Crohmălniceanu, apărută la București în 1979, Gerda Barbilian a publicat epistolele pe care Dinu Nicodin i le-a trimis lui Ion Barbu.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Dinu Nicodin, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ a b Dinu Nicodin, Autoritatea BnF 
  3. ^ Dinu Nicodin, Open Library, accesat în  
  4. ^ ro Al. Săndulescu, "I. Peltz memorialist" Arhivat în , la Wayback Machine., în România Literară, Nr. 35/2004
  5. ^ Între Capșa și Corso Arhivat în , la Wayback Machine. de Vlaicu Bârna, capitolul Dinu Nicodim în cercul cenaclului „Sburătorul”,
  6. ^ „Nicolae Scurtu: Întregiri la biografia lui Dinu Nicodin. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Întregiri la biografia lui Dinu Nicodin de Nicolae Scurtu[nefuncțională]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Dinu Nicodin



Format:Sincronism