Lidia Kotzebue

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lidia Kotzebue
Lidia Kotzebue.png
Date personale
Născută 9 decembrie 1885
Saratov, Imperiul Rus
Decedată 13 iulie 1944
Moara Domnească, comuna Găneasa, județul Ilfov
Naționalitate Flag of Romania.svg român
Activitate
Domeniu artistic sculptură
Pregătire Academia de Belle Arte din Moscova
Opere importante Monumentul Eroilor Aerului

Lidia Kotzebue (n. 9 decembrie 1885, Saratov, Imperiul Rus - d. 13 iulie 1944, Moara Domnească, comuna Găneasa, județul Ilfov) a fost o sculptoriță română de origine rusă, cunoscută pentru realizarea Monumentului Eroilor Aerului din București.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Lidia, fiica lui Nicolae Suhanov, funcționar la primăria orașului, s-a născut în 1885 în orașul Saratov. S-a căsătorit pentru prima oară înainte de Războiul Ruso-Japonez, conflict la care a participat ca infirmieră voluntară la spitale de campanie și rămas văduvă.[1]

În această perioadă l-a cunoscut pe generalul Pavel Kotzebue, pe care l-a îngrijit pentru rănile suferite în timpul războiului. Mai târziu, după ce generalul a divorțat, s-a căsătorit cu acesta.[1]

În 1914 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din Moscova, secția sculptură.[2]

Lidia Kotzebue a participat la mai multe ediții ale Salonului Oficial al Ministerului Artelor, prima expoziție personală fiind realizată în 1926.[2]

Este cunoscută, în special, pentru realizarea Monumentului Eroilor Aerului din București împreună cu sculptorul Iosif Fekete.[3][4][5][6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Emanuel Bădescu, „Monumentul Eroilor Aerului. File din dosar (III). Cine a fost Lydia Kotzebue?”, Ziarul de Duminică, 29 iunie 2012.
  2. ^ a b Pagina Monumentul Eroilor Aerului pe situl Administrației Monumentelor și Patrimoniului Turistic București. Pagină accesată la 8 mai 2013.
  3. ^ Florian Georgescu, Paul Cernovodeanu, Monumente din București, Editura Meridiane, București, 1966, p. 130.
  4. ^ Dan Berindei, Sebastian Bonifaciu, București: Ghid turistic, Editura Sport-Turism, București, 1980, p. 87.
  5. ^ Florian T. Argeșanu, Constantin Ucrain, Tripticul vitejiei românești: 1877-1878, 1916-1918, 1944-1945. Monumente, obeliscuri, plăci memoriale și busturi înălțate în România, Bulgaria, Ungaria și Cehoslovacia : ghid. Editura Sport-Turism, București, 1977, p. 63.
  6. ^ Hannover Moser, Bukarest: Die rumänische Hauptstadt und ihre Umgebung, ed. II, Trescher Verlag, 2011, ISBN: 978-389-7942-03-5, p. 183.

Legături externe[modificare | modificare sursă]