Scarlat Callimachi (scriitor)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Scarlat Callimachi
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, RS România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
sindicalist[*]
poet Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul Național-Țărănesc, Partidul Comunist Român  Modificați la Wikidata
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Drept din Paris[*]| for the period from the Middle Ages to the French Revolution, see Q20749392 || for the period 1806-1896, see Q20749406 || for the period 1886-1968, see Q20749407)|​  Modificați la Wikidata

Scarlat Callimachi (n. ,[1] București, România – d. ,[1] București, RS România), supranumit: Prințul Roșu[2], a fost un jurnalist român, eseist, poet futurist, sindicalist, activist comunist. Ca poet s-a aflat în vecinătatea mișcării de avangardă, cultivând o poetică între constructivism și expresionism.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Scarlat Callimachi s-a născut la 20 septembrie 1896, la București. Era membru al familiei boierești de sorginte fanariotă Callimachi. Nu trebuie să fie confundat cu un străbun al său, omonim, domnitorul fanariot Scarlat Callimachi.

Ca urmare a adeziunii sale la ideologia comunistă, a fost supranumit Prințul Roșu.

A fost licențiat în drept și a fost gazetar în presa comunistă, colaborând la Facla, Chemarea, Clopotul și altele. A fost redactor-șef la revista Punct și director al ziarului Glasul nostru din Botoșani.

În 1933, a fost închis pentru pamfletul Căderea Babilonului.

Scarlat Callimachi a fost director al Muzeului Româno-Rus, instituție creată pentru scoaterea în evidență a legăturilor culturale dintre România și Uniunea Sovietică, în conformitate cu doctrina Jdanov, până în 1963, când acest muzeu a fost desființat, ca urmare a distanțării lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de influența sovietică.[3]

A murit la 2 iunie 1975 și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.

Opere[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Scarlat Callimachi, accesat în  
  2. ^ Chiva & Șchiop; Mihailov
  3. ^ Victor Frunză, Istoria stalinismului în România, p. 457.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]