Sari la conținut

Paul Verlaine

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Paul Verlaine
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Metz, Franța[5][6] Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[7][6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Batignolles[*]​ Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (pneumonie) Modificați la Wikidata
PărințiJhr’û[*]​
Élisa Verlaine[*][[Élisa Verlaine ((1809-1886))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMathilde Mauté[*]​ Modificați la Wikidata
CopiiGeorges Verlaine[*][[Georges Verlaine (30 Oct 1871 - 31 Aug 1926)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
eseist
scriitor
libretist[*]​
traducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[2][9][10] Modificați la Wikidata
PseudonimPauvre Lelian[8] ,  Pablo de Herlagnèz[8]  Modificați la Wikidata
StudiiLycée Condorcet
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarsimbolism  Modificați la Wikidata
Specie literarăpoezie lirică  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPrince des poètes[*][[Prince des poètes (honorific unofficial title given in France to many poets after the death of their predecessor)|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Monument în memoria lui Paul Verlaine, Jardin du Luxembourg, Paris

Paul Verlaine (n. , Metz, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un poet francez. Aparține curentului simbolist și este unul dintre cei mai citiți dintre poeții francezi.

Verlaine este privit de simboliștii francezi ca șef al curentului. A dus o viață de boem, de „poet blestemat”, ceea ce contrastează în planul creației cu aspirația spre puritate și candoare. Versurile de început („Poeme saturniene”, 1866), cu reminiscențe din parnasieni și din Baudelaire, afirmă tonul său inegalabil prin viziunea dramatică asupra lumii, prin înclinația către melancolie, prin căutarea armoniilor.

Verlaine cultiva o lirică a sentimentelor intime, a variatelor stări sufletești, într-o atmosferă crepusculară și vagă. Sunt versuri care se sustrag retoricii, de o armonie muzicală sugestivă, așa cum o demonstrează volumele sale: „Romanțe fără cuvinte” (1874), considerat cel mai valoros, „Înțelepciune” (1881), „Odinioară și altădată” (1885), „Iubire” (1888), „Elegii” (1893) și altele.

Paul Verlaine afirma că arta înseamnă a fi absolut tu însuți și formulează, în versurile celebre din „Arta poetică” (1855), notele caracteristice ale esteticii simbolismului: „Muzica înainte de toate”; „Sucește gâtul elocinței”; „Nuanță, nicidecum culoare”.

Note

[modificare | modificare sursă]
Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate.
Literatură franceză

După categorie

Istoria literaturii franceze

Medievală
Secolul XVI - Secolul XVII
Secolul XVIII - Secolul XIX
Secolul XX - Contemporană

Scriitori francezi

Listă cronologică
Scriitori după categorie
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Scriitori de povestiri scurte
Scriitori de literatură SF
Scriitori de literatură fantastică

Portal Franța
Portal Literatură
  • 1844 Paul-Marie Verlaine se naște la Metz, tatăl său fiind militar în garnizoana orașului.
  • 1845-1849 Perioade de sejur în diferite orașe din sudul Franței.
  • 1851 Demisia din armată a tatălui său. Familia Verlaine locuiește la Paris.
  • 1858 Trimite în atenția lui Victor Hugo prima sa poezie care ne este cunoscută: "Moartea".
  • 1862 Obține un bacalaureat.[11]
  • 1864 Tatăl său îl introduce, ca angajat, în diverse mărunte funcțiuni.
  • 1865 Publică un articol despre Charles Baudelaire. După moartea tatălui său, rămâne să locuiască împreună cu mama sa.
  • 1866 Pe speze proprii, reușește apariția volumului "Poèmes saturniens".
  • 1867 Publică sub pseudonim, pe ascuns, în Belgia, volumul "Les Amies, scènes d’amour sapphique", plachetă condamnată în anul următor, pentru a fi distrusă, de către un tribunal din Lille.
  • 1869 O întâlnește pe Mathilde Mauté de Fleurville, cu care poetul se va căsători în anul urmator. Publică "Fêtes galantes".
  • 1871 Începe relația de prietenie homofilă cu poetul Arthur Rimbaud. Se naște fiul poetului, Georges Verlaine.
  • 1872-1874 Verlaine se separă de Mathilde și are o relație tumultuoasă cu Rimbaud, în urma căreia Verlaine va fi condamnat la închisoare pentru ultragiu la moralitate publică de un tribunal din Belgia. În timpul detenției primește ediția plachetei "Romances sans paroles".
  • 1875-1879 După expulzarea sa din Belgia, o tentativă eșuată de conciliere cu Mathilde și o nouă dispută violentă cu Rimbaud, Verlaine predă franceza și desenul în diferite școli din Anglia și Franța. Poetul are o relație pasională cu un elev de-al său, Lucien Létinois, până la moartea acestuia in 1883.
  • 1880 Publică pe cheltuială proprie, volumul "Sagesse"
  • 1884 Publică "Poetès maudits".
  • 1885 Publică "Jadis et Naguèrre", care conține și "Art poétique", poezie devenită manifest al poeților simboliști. Se încheie procesul de divorț, din care iese ruinat și este din nou, condamnat la închisoare.
  • 1886-1887 După moartea mamei sale, starea de sănătate i se degradează și urmează lungi perioade de convalescență în spitale și aziluri.
  • 1888-1889 Într-un articol, Jules Lemaître consacră gloria lui Verlaine, considerat ca lider al "decadenților". Debutul unei prietenii pasionale, deși platonice, cu tânărul pictor F.A. Cazals.
  • 1890 Publică prin subscripție "Dédicaces" și pe ascuns, în Belgia, "Femmes".
  • 1891 Deja având o legătură cu Philomène Boudin, o cunoaște pe Eugènie Krantz, cea care îi va sta alături la moarte. Se împarte între cele doua "dragi prietene".
  • 1892-1893 Ține conferințe în Olanda, Belgia, Lorena și Anglia.
  • 1894 Este fondat un Comitet pentru sprijinul lui Verlaine. Apare o noua ediție, mult mărită, a volumului "Dédicaces".
  • 1896 După o perioadă de boală, la 8 ianuarie, Paul Verlaine decedează la Paris, în urma unei congestii pulmonare.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în . 
  2. ^ a b c Bibliothèque nationale de France. „Paul Verlaine” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în . 
  3. ^ a b „Paul Verlaine” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517. 
  4. ^ a b Emmanuel Bénézit; Edmond-Henri Zeiger-Viallet; Jacques Busse (). Paul Marie Verlaine (în engleză). Benezit Dictionary of Artists[*]. ISBN 978-0-19-977378-7. OCLC 662407525. OL 33251159M. Wikidata Q24255573. Accesat în . 
  5. ^ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Верлен Поль (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135 
  6. ^ a b „Archivio Storico Ricordi”. Wikidata Q3621644. Accesat în . 
  7. ^ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Верлен Поль (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135 
  8. ^ a b „Paul Verlaine”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în . 
  9. ^ „Paul Verlaine”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în . 
  10. ^ „Paul Verlaine”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133. 
  11. ^ Lilia Ababi (bibliotecar principal), Lilia Melnic (bibliotecar), Coordonator: Valentina Topalo (șef serviciu). „PAUL VERLAINE – „Prințul Poeților". 170 ani de la naștere (30 martie 1844 – 8 ianuarie 1896)” (PDF). Serviciul Comunicarea Colecțiilor, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți. p. 2. 

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
La Wikisursă există există texte originale legate de acest articol:
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Paul_Verlaine&oldid=17577531