Franz Liszt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Franz Liszt
Liszt 1858.jpg
Franz Liszt
Date personale
Nume la naștere Liszt Ferencz
Născut 22 octombrie 1811[1][2]
Raiding[*], Austria
Decedat 31 iulie 1886 (74 de ani)[1][2]
Bayreuth, Germania[3]
Părinți Adam Liszt[*]
Anna Liszt[*]
Căsătorit cu Marie d'Agoult[*]
Copii Cosima Wagner[*]
Daniel Liszt[*]
Blandine Liszt[*]
Cetățenie Ungaria
Austro-Ungaria
Religie biserica romano-catolică
Ocupație compozitor
pianist
dirijor
profesor de muzică[*]
virtuoz
Gen muzical simfonie
Instrument(e) pian
Premii Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Order of the Golden Spur[*]
Pour le Mérite
Semnătura
Semnătura
Franz Liszt

Franz Liszt sau Liszt Ferenc (n. 22 octombrie 1811, Raiding, în lb. maghiară Doborján, Imperiul Austriac, astăzi Burgenland, Austria - d. 31 iulie 1886, Bayreuth, Bavaria), a fost un compozitor maghiar și unul dintre cei mai renumiți pianiști ai tuturor timpurilor.

Viața[modificare | modificare sursă]

Franz Liszt a fost singurul fiu al funcționarului Ádám Liszt și al soției acestuia, Maria Anna (1788-1866), născută Lager, în familia unui brutar din Krems an der Donau (Krems la Dunăre). Localitatea sa natală, Raiding, făcea parte la acea vreme din Transleithania, parte maghiară a Imperiului Austro-Ungar ce a fost format abia în 1867. Naționalitatea lui a devenit o temă controversată după destrămarea Imperiului Austro-Ungar[4]: unii susțineau etnia germană, alții etnia maghiară, dar au fost și unii care susțineau originea lui slovacă.[5] Dar înainte de 1918, când aceasta nu era o temă controversată, era acceptată naționalitatea sa în concordanță cu biografia de 3 volume scrisă de Lina Ramann.[6], conform celor scrise de de Ramann despre părinții lui Liszt: „Tatăl lui era maghiar, mama austriacă”.[7]. Tatăl lui Franz Liszt era în serviciul familiei Esterházy, familie care îl patrona și pe compozitorul Joseph Haydn. După ce în 1821 s-a mutat la Viena, a luat lecții de pian cu Carl Czerny și de compoziție cu Antonio Salieri. Doi ani mai târziu, în 1823, s-a mutat împreună cu familia la Paris, de unde a plecat în multe turnee ca pianist. Influențat de măiestria violonistului Niccolò Paganini, a decis să dezvolte o tehnică interpretativă similară pentru pian. În 1835 a plecat din Paris cu amanta sa Marie de Flavigny, alături de care a întreprins multe călătorii în anii următori, timp în care reputația sa de pianist a continuat să crească. În anul 1844 s-a despărțit de amanta sa, mamă a celor trei copii ai săi, iar în 1848 s-a stabilit la Weimar, alături de prințesa Sayn-Wittgenstein. Atenția sa a început să se concentraze pe compoziție și, în special, pe creerea unei noi forme muzicale, poemul simfonic. În anul 1861, Liszt s-a mutat la Roma. Din 1869 s-a întors cu regularitate la Weimar, unde a avut numeroși elevi, mai târziu acceptând să predea muzică la Budapesta, unde era privit ca un erou național. Franz Liszt a fost socrul compozitorului Richard Wagner; el și-a petrecut ultima parte a vieții sale la Bayreuth. A murit la 31 iulie 1886, la patru ani după decesul ginerelui său, Richard Wagner, la Bayreuth, unde a fost înmormântat.[8] Casa în care a murit (Bayreuth, Wahnfriedstr. 9) a devenit „Muzeul Franz Liszt”.

Concerte în Principatele Române[modificare | modificare sursă]

Liszt a întreprins diverse turnee în Muntenia, Moldova și Transilvania, unde de fiecare dată a fost primit cu mare căldură, înregistrând succese notabile.[9]

În urma contactului cu muzica populară românească, compune o Rapsodie română.

Compoziții[modificare | modificare sursă]

Viața și creația sa (atât ca pianist concertist cât și ca compozitor) se structurează în trei perioade distincte :

  • cariera de virtuoz ( 1820 - 1847 ) îi impune călătorii , având însă Parisul ca centru general iar pianul este instrumentul spre care se îndreaptă cu predilecție lucrările sale .
  • din momentul numirii sale ca director de muzică al Curții din Weimar începe cea de a II a perioadă ( 1847 - 1861 ) , cea mai fructoasă din punctul de vedere al creației sale muzicale .Totodată în aceste momente cariera lui se află la apogeu
  • ultimei perioade ( 1861 - 1866 ) îi corespund plecarea la Roma și predilecția pentru muzica religioasă în compozițiile sale .

La campanella, Liebesträume, Transcendental Études, Années de pèlerinage, Hungarian Rhapsody No. 2, Sonata in B minor, Grandes études de Paganini, Totentanz, Mephisto Waltzes, Les préludes, Mazeppa, Piano Concerto No. 1, Faust Symphony, Dante Symphony, Rhapsodie espagnole, Transcendental Étude No. 4, Piano Concerto No. 2, Dante Sonata, Christus, Harmonies poétiques et religieuses, Symphonic poems, Two Concert Études, Hexameron, Funérailles, Fantasy and Fugue on the chorale "Ad nos, ad salutarem undam", Sposalizio, Transcendental Étude No. 5, Hungarian Rhapsody No. 1, Fantasy and Fugue on the Theme B-A-C-H, Transcendental Étude No. 2, Hungarian Fantasy, Transcendental Étude No. 12, Concerto pathétique, Orpheus, Réminiscences de Don Juan, Consolation No. 3, La lugubre gondola, Transcendental Étude No. 8, Hungarian Rhapsody No. 14, Transcendental Étude No. 11, Don Sanche, Prometheus, Transcendental Étude No. 10, Hungaria, Hunnenschlacht, Hungarian Rhapsody No. 3, Transcendental Étude No. 9, Grand galop chromatique, Ballade No. 2 in B minor,

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Franz Liszt", Gemeinsame Normdatei, accesat la 9 aprilie 2014 
  2. ^ a b "Franz Liszt", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ "Franz Liszt", Gemeinsame Normdatei, accesat la 30 decembrie 2014 
  4. ^ Comp. Coby Lubliner's essay How Hungarian was Liszt?
  5. ^ Vezi de exemplu: Demko, Miroslaw: Franz Liszt, compositeur slovaque, Lausanne 2003.
  6. ^ Lina Ramann: Franz Liszt als Künstler und Mensch (Franz Liszt – artistul și omul) , Leizig, 1880., 1887., 1894.
  7. ^ Ramann I. pag 3.
  8. ^ LISZT, FRANZ BIOGRAPHY (1811 - 1886)
  9. ^ Franz Liszt a compus o „Rapsodie română”

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Franz Liszt

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]