Nutzi Acontz
| Nutzi Acontz | |
 Nutzi Acontz | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][2]  Focșani, Vrancea, România[1][2] |
| Decedată | (63 de ani)[1][2] Iași, România[1][2] |
| Cetățenie |  Regatul României.svg){kind=small} Republica Populară Română |
| Etnie | armeancă |
| Ocupație | pictoriță |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Școala de Belle Arte din Iași |
| Pregătire | Constantin Artachino, Gheorghe Popovici, Emanoil Bardasare |
| Influențat de | Nicolae Tonitza, Francisc Șirato |
Modifică date / text  | |
Nutzi Acontz (Popovici Ana[3]) (n. ,[1][2] Focșani, Vrancea, România[1][2] – d. ,[1][2] Iași, România[1][2]) a fost o pictoriță română.
Provine dintr-o stirpe armeană stabilită de multă vreme în Moldova, la Iași. Tatăl ei a fost Gheorghe Popovici-Acontz (!850-1925), general medic. Scriitorul Aurel Leon realizează în volumul IV din seria de evocări “Umbre”, (Iași, 1979) – acest portret fizic al pictoriței:
- “O fată scundă cu obrazul rotund de orientală și frunte înaltă sub bascul așezat pe cosițe întunecate. Atrăgea în primul rînd lumina ochilor ei, ceva ca o stare de extaz. Mai tîrziu m-am convins că Nuți Acontz era acordată cu pictura, pe care o făcea, cu transparențe prețioase, parcă rezultatul unei lungi elaborări dar, de fapt, spontane, alături de brusca izbucnire a petei de culoare neașteptată în registrul calm din cadru.”
A studiat la Școala de Belle Arte din Iași (1914) cu profesorii Constantin Artachino, Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare, fiind colegă cu Aurel Băeșu, Max Arnold, Adam Bălțatu și Aurelia Vasiliu-Ghiață.
După terminarea studiilor artistice, a lucrat pentru puțin timp ca profesoară de desen la Focșani și Constanța, iar din anul 1930 s-a stabilit la București și s-a dedicat exclusiv picturii. Genurile sale predilecte au fost peisajul, natura statică, florile, scenele de interior și, în mai mică măsură, portretul și compoziția figurativă.[4] Dintre peisaje se pot menționa: Vedere din Syra, Peisaj de coastă, Peisaj din Balcic.
A călătorit în insulele grecești, în Bulgaria și în Franța la La Ciotat, precum și în Bretania, la Concarneau, Pont-Aven, călătorii din care s-a întors cu numeroase schițe în tuș ori acuarelă, care vor fi folosite pentru lucrările sale ulterioare.
La Balcic, unde i-a cunoscut pe Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, ea a lucrat multe peisaje dobrogene de un rafinament cromatic acoperind un registru larg, care o distinge și o individualizează. Lucrările sale se află în colecții de artă din țară și din străinătate.
Scrieri despre Nutzi Acontz[modificare | modificare sursă]
Au fost elaborate unele scrieri despre pictorița Nutzi Acontz, cum sunt:
- Georgeta Peleanu, Nutzi Acontz. București, Editura Meridiane, 1970
- Aldea Hortensiu N., Arama-Cernat Ivona, Nutzi Acontz, 1894-1957, expoziție retrospectivă 100 de ani de la nașterea artistei, Complexul Muzeal "Moldova", Iași, 1995
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f g h Enciclopedia armeană[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c d e f g h Haykakan hamaṙot hanragitaran[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Listă de autori: N[nefuncțională]
- ^ Pictorița Nutzi Acontz
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Anaýïs Nersesian - "Nutzi Acontz" în "Ararat" nr. 16/1991
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- *** Expoziția retrospectivă comemorativă Nutzi Acontz, 63 pagini format 23 cm/17 cm, Muzeul de Artă Iași, 1967
- Georgeta Peleanu, Nutzi Acontz, 23 pagini text + 40 reproduceri, Editura Meridiane, 1970
- Hortensiu, Aldea; Ivona Aramă-Cernat, Nutzi Acontz (1894-1957), Broșură ilustrată publicată cu ocazia expoziției retrospective “100 de ani de la nașterea artistei Nutzi Acontz”, Imprimeria “Bacovia”, 1994
- Hortensiu Aldea, Nutzi Acontz, 179 de pagini conținând reproducerile a 101 lucrări, editura Pim, Iași, 2011[1]