Nutzi Acontz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Nutzi Acontz
Nutzi Acontz.jpg
Nutzi Acontz
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Focșani, Vrancea, România Modificați la Wikidata
Decedată (63 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1952–1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiȘcoala de Belle Arte din Iași
PregătireConstantin Artachino, Gheorghe Popovici, Emanoil Bardasare
Influențat deNicolae Tonitza, Francisc Șirato

Nutzi Acontz (Popovici Ana[1]) (n. , Focșani, Vrancea, România – d. , București, România) a fost o pictoriță română.

Provine dintr-o stirpe armeană stabilită de multă vreme în Moldova, la Iași. Tatăl ei a fost Gheorghe Popovici-Acontz (!850-1925), general medic. Scriitorul Aurel Leon realizează în volumul IV din seria de evocări “Umbre”, (Iași, 1979) – acest portret fizic al pictoriței:

“O fată scundă cu obrazul rotund de orientală și frunte înaltă sub bascul așezat pe cosițe întunecate. Atrăgea în primul rînd lumina ochilor ei, ceva ca o stare de extaz. Mai tîrziu m-am convins că Nuți Acontz era acordată cu pictura, pe care o făcea, cu transparențe prețioase, parcă rezultatul unei lungi elaborări dar, de fapt, spontane, alături de brusca izbucnire a petei de culoare neașteptată în registrul calm din cadru.”

A studiat la Școala de Belle Arte din Iași (1914) cu profesorii Constantin Artachino, Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare, fiind colegă cu Aurel Băeșu, Max Arnold, Adam Bălțatu și Aurelia Vasiliu-Ghiață.

După terminarea studiilor artistice, a lucrat pentru puțin timp ca profesoară de desen la Focșani și Constanța, iar din anul 1930 s-a stabilit la București și s-a dedicat exclusiv picturii. Genurile sale predilecte au fost peisajul, natura statică, florile, scenele de interior și, în mai mică măsură, portretul și compoziția figurativă.[2] Dintre peisaje se pot menționa: Vedere din Syra, Peisaj de coastă, Peisaj din Balcic.

A călătorit în insulele grecești, în Bulgaria și în Franța la La Ciotat, precum și în Bretania, la Concarneau, Pont-Aven, călătorii din care s-a întors cu numeroase schițe în tuș ori acuarelă, care vor fi folosite pentru lucrările sale ulterioare.

La Balcic, unde i-a cunoscut pe Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, ea a lucrat multe peisaje dobrogene de un rafinament cromatic acoperind un registru larg, care o distinge și o individualizează. Lucrările sale se află în colecții de artă din țară și din străinătate.

Scrieri despre Nutzi Acontz[modificare | modificare sursă]

Au fost elaborate unele scrieri despre pictorița Nutzi Acontz, cum sunt:

  • Georgeta Peleanu, Nutzi Acontz. București, Editura Meridiane, 1970
  • Aldea Hortensiu N., Arama-Cernat Ivona, Nutzi Acontz, 1894-1957, expoziție retrospectivă 100 de ani de la nașterea artistei, Complexul Muzeal "Moldova", Iași, 1995


Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anaýïs Nersesian - "Nutzi Acontz" în "Ararat" nr. 16/1991

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • *** Expoziția retrospectivă comemorativă Nutzi Acontz, 63 pagini format 23 cm/17 cm, Muzeul de Artă Iași, 1967
  • Georgeta Peleanu, Nutzi Acontz, 23 pagini text + 40 reproduceri, Editura Meridiane, 1970
  • Hortensiu, Aldea; Ivona Aramă-Cernat, Nutzi Acontz (1894-1957), Broșură ilustrată publicată cu ocazia expoziției retrospective “100 de ani de la nașterea artistei Nutzi Acontz”, Imprimeria “Bacovia”, 1994
  • Hortensiu Aldea, Nutzi Acontz, 179 de pagini conținând reproducerile a 101 lucrări, editura Pim, Iași, 2011[1]