Călin Alupi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Călin Alupi
Cǎlin Alupi Self-portrait.jpg
Călin Alupi
Date personale
Născut 20 iulie 1906
Vancicăuți, Basarabia
Decedat 19 septembrie 1988 (82 de ani)
Iași, România
Părinți Teodor Alupi și Antonina
Căsătorit cu Sanda Constantinescu Ballif
Copii Antonina Alupi
Naționalitate  România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație pictor Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artistic sculptură, pictură
Studii Academia de Belle Arte din Iași
Pregătire Jean I. Cosmovici, Ștefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza
Mișcare artistică postimpresionism
Influențat de Nicolae Tonitza

Călin Alupi (n. 20 iulie 1906, Vancicăuți – d. 19 septembrie 1988, Iași) a fost un desenator și pictor, reprezentant de seamă al postimpresionismului românesc.

Viața și opera[modificare | modificare sursă]

Fiu de țărani săraci din Basarabia, Călin Alupi va păstra din copilăria și adolescența sa o dragoste profundă pentru natură și un atașament particular pentru oamenii și lucrurile simple, care vor marca întreaga sa operă.

Cu toate că nimic nu-l predestina picturei, vocația lui se manifestă spontan la 13 ani, când intră la Școala normală din Șendriceni. Profesorul său Nicolae Popovici Lespezi îi descoperi talentul și-l îndrumă. Intră în 1925 la Academia de Belle Arte din Iași, avându-l ca profesor pe Ștefan Dimitrescu, datorită căruia își desăvârșește bazele în desen.

Cu toate că sărăcia nu-l părăsi niciodată, primii ani sunt marcați de o mizerie crudă. Trăiește în locuințe salubre și nu subzistă decât datorită unei slabe burse și a unui post de custode a Pinacotecei, obținut prin Ștefan Dimitrescu.

Începând din 1933, participă la diverse expoziții de grup și personale, iar după doi ani este numit profesor suplinitor la Școala normală din Șendriceni. Când Nicolae Tonitza începe pictura schitului Durău, îl ia printre ucenicii săi, alături de Corneliu Baba și Mihai Cămăruț.

În 1940, cariera sa promițătoare este curmată brusc fiind mobilizat și trimis pe front ; va face tot războiul în linea I în condiții extreme de supraviețuire, cu sarcina de a desena pozițiile inamice. La armistițiu, se întoarce de la Odesa (pe jos), cu sechele grave : a contractat un ulcer la stomac și piatră le rinichi care-l vor împiedica, de acum înainte, să urmeze o carieră continuă (va îndura în total zece operații până la moarte). Descoperă cu amărăciune că aproape toate tablourile i-au dispărut, distruse sau furate în timpul războiului.

În 1947, devine profesor la Academia de Belle Arte din Iași. Se căsătorește cu Sanda Constantinescu Ballif, cu care va avea o fiică în 1950, Antonina Alupi, astăzi pictoriță și profesoară de desen la Paris.

În 1954, Belle Artele din Iași se desființează; se stabilește atunci în București cu familia sa. Este profesor la Școala medie de arte plastice din București, până în 1963, când Institutul pedagogic din Iași (fostul Belle Arte) își redeschide porțiile, și se întoarce ca profesor. După ce iese la pensie, în 1968, se întoarce în capitală unde mai stă doisprezece ani. Din 1980, revine definitiv la Iași, unde va trăi cu soția până la sfârșit.

În decursul vieții sale, expozițiile s-au succedat la interval de doi sau trei ani: în România mai ales (Saloanele interregionale de arte plastice din Iași, Expozițiile anuale de grafică din București, Expoziții personale, etc.), dar a participat și la expoziții internaționale (Sofia în 1954, și Varșovia în 1955), a avut expoziții personale în Italia (Roma și Trieste, în 1971) și Franța (Paris și Saint-Germain-en-Laye, în 1979). Nefiind un carierist, nu încercă niciodată să-și promoveze opera executând comenzi pentru Partid, ceea ce explică faptul că fu ținut deoparte, el însuși, de altfel, preocupându-se puțin de reușita socială.

Desenator remarcabil, tablourile sale se recunosc prin tușa lor precisă și virilă. Subiecte adeseori simple, și totdeauna extrase din realitate, ilustrează o înțelegere în profunzime a naturii umane, a peisajelor românești și a oamenilor umili, de care era apropiat (Moș Androne, 1972). Picta repede și avea darul de a comunica emoția spontană resimțită în contact cu motivul. Este în ziua de astăzi considerat ca unul din cei mai importanți reprezentanți al post-impresionismului românesc.

Opera prin ochiul criticii[modificare | modificare sursă]

„E primul an când simt mândria de artist fiindcă am lucrat fără gând de câștig împreună cu ucenicii mei de la Academia din Iași, care s-au comportat admirabil, străduind alături de mine, în chip absolut gratuit (...) Am rămas acum numai cu doi : Baba și Alupi. Foarte bune și devotate elemente. Baba va pleca și el pentru că începe Academia de la Iași, unde are de dat în toamnă niște examene teoretice în restanță. Alupi va rămâne, sper, până mă voi urni eu de aici. Numai să nu mi-l scoată din pepeni și pe ăsta prostia și mojicia vreunui călugăr.”
Nicolae Tonitza, Scrisoare către Cezar Petrescu, 23 octombrie 1936
„Preferințele mele merg spre cele două capete inciziv tratate, energice,frumos colorate ale lui Alupi. Iată două excelente studii pentru portrete, simple, sincere, așa cum se cuvine să fie asemenea lucrări.”
George Oprescu, în Cronica Anualei de pictură din 1949, Universul, 8 octombrie 1949
„Călin Alupi rămâne fără șovăire fidel unei credințe și concepții despre pictură și despre puterea dramatică a propriului său simț coloristic, pus în slujba unei idei. Multe din lucrările sale, mai devreme sau mai târziu, își vor avea locul cuvenit printre marile valori ale picturii românești, iar numele lui Călin Alupi va sta alături de cel al lui Nicolae Popa și Corneliu Baba, care (în tinerețe), înflăcărați de aceleași visuri și idealuri, au pornit împreună la drum, fiecare cu talentul și destinul său.”
Ion Irimescu, Convorbiri Literare, nr 7, iulie 1986
„Călin Alupi aparține, cu excelență, generației de aur a picturii românești, cu statut de egalitate valorică față de iluștrii săi congeneri Corneliu Baba și Ion Irimescu. A traversat cu demnitate și cu o impecabilă rectitudine morală vremea, bulversantă pentru artist, a frustrantelor comisii de îndrumare, a absurdelor principii impuse de modelul realismului socialist. Nefiind tentat să cedeze imperativelor timpului, a preferat condiția unui marginalizat. Este de precizat faptul că, în spațiul românesc, puțini au abordat pastelul cu talentul dar și cu exigența lui. Lecția lui Ștefan Luchian, rămasă fără urmări vreme de decenii, și-a aflat în Călin Alupi un înzestrat continuator.”
Valentin Ciucă, Farmecul pastelului.
„Artistul este unul din aceia care nu se mai satură umblând prin natură. El găsește tot timpul prilejuri de încântare în cele ce îl înconjoară. Pentru a-și putea transcrie bogăția trăirilor, emoțiilor sale, Călin Alupi apelează la o tehnică mai potrivită transpunerii spontane și anume pastelul. Culorile de creion au căldură, iar nuanțele ce se pot scoate sunt de-a dreptul luxuriante. Dacă scheletul construcțiilor este simplu, în schimb cromatica pastelată se dovedește rodul unei elaborări migăloase.”
Grigore Ilisei, Un poet al pastelului, Cronica, februarie 1985

Crezul lui Călin Alupi[modificare | modificare sursă]

"Nepriceput în înconjurări de orice fel, încerc să redau cu sinceritate lumii ceea ce îi datorez - gama emoțiilor trăite în fața formelor și culorilor ei niciodată prea sărace pentru a trebui să le inventez. Dedic un loc deosebit luminii și cromaticii peisajului românesc, acestei țări mândre și binecuvântate între toate țările de pe pământ, în care cu grijă sunt adunate și așezate toate celelalte frumuseți."

Cronologie[modificare | modificare sursă]

  • 1906 - 20 iulie : Se naște Calinic, fiul lui Teodor și al Antoninei Alupi, familie de țărani din satul Vancicăuți, județul Hotin, Basarabia (U.R.S.S.)
  • 1917 - Rămâne orfan de tată. Tatăl său, soldat în armata imperială rusă, moare pe front în Galiția.
  • 1919 - Devine elev al școlii Normale Șendriceni - Dorohoi, avându-l ca profesor de desen pe pictorul Nicolae Popovici Lespezi.
  • 1925 - Student la Academia de Arte Frumoase din Iași, unde face desenul artistic cu Jean I. Cosmovici și pictura cu Ștefan Dimitrescu. În timpul studenției este custode al Pinacotecii ieșene. Obține bursa Schiller și Premiul Grigorovici.
  • 1925-26 - Este elev, timp de un an, la școala de Ofițeri de rezervă Bacău.
  • 1932 - Absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Iași, secția pictură, cu calificativul maxim.
  • 1933 - Expune la Salonul Official al Moldovei organizat la Iași.
  • 1934 - Expoziție personală la Iași.
  • 1935 - Profesor suplinitor la școala Normală din Șendriceni, la catedra de Desen și Caligrafie.
  • 1936 - Se întoarce la Iași și participă la expoziții locale. Începând cu acest an a pictat sub îndrumarea lui Nicolae Tonitza (alături de Corneliu Baba, Mihai Cămăruț și alții) schitul Durău, de sub Ceahlău.
  • 1938 - Expune în cadrul grupului de artiști moldoveni " Grup Ieșean ", la București, sala Dalles, alături de Al. Clavel, Mihai Cămăruț șî N. Popa. Expoziția a fost comentată favorabil în Adevărul literar și artistic.
  • 1939 - Expune la Salonul Official al Moldovei organizat la Iași.
  • 1940-44 - Este mobilizat și trimis pe front. Face tot războiul în linia I - ca desenator a pozițiilor inamice.
  • 1944 - Expune la Salonul Official de pictură și sculptură de la București.
  • 1945 - Locotenentul în rezervă Călin Alupi este decorat cu ordinul "Coroana României " cu spade în Gradul de Cavaler cu panglica de " Virtute Militară ". Decorarea sa pentru merite deosebite de arme este menționată în Monitorul Official din 7 aprilie 1945.
  • 1946 - Expune în cadrul grupului de artiști moldoveni la București, Sala Dalles, alături de Ion Irimescu, Petre Hârtopeanu și Nicolae Popa.
  • 1947 - Este numit asistent la catedra de desen a Academiei de Arte Frumoase din Iași, devine în scurt timp profesor.
  • 1948 - Participă la Anuala de Stat de pictură și sculptură organizată la București.

Participă la Expoziția regională de grafică de la Iași. Se căsătorește cu Sanda Constantinescu Ballif.

  • 1949 - Participă la Expoziția anuală de pictură și sculptură organizată la București.
  • 1950 - Profesor la școala medie de arte plastice din Iași.

Se naște unica fiică, Antonina, pictoriță și profesoară de pictură la Paris.

  • 1953 - Participă la Expoziția anuală de Stat a artelor plastice organizată la București.
  • 1954 - Participă la Expoziția de artă românească de la Sofia; primește o diplomă de onoare.
  • Expune la Expoziția anuală de Stat a artelor plastice organizată la București.

Este numit profesor la școala medie de arte plastice de la București.

  • 1955 - Participă la Expoziția interregională de artă plastică organizată la Iași.

Participă la Expoziția de grafică românească organizată la Varșovia.

  • 1956 - Participă la Interregionala de artă plastică organizată la Iași.

Participă la Expoziția anuală de grafică București.

  • 1957 - Expune la Interregionala de pictură sculptură și grafică Iași.
  • 1958 - Participă la expoziția anuală de grafică București. Prezența sa este remarcată în cronica publicată de Petru Comărnescu în " Informația " din Ianuarie 1958.
  • 1962-67 - Este numit profesor de pictură la Institutul pedagogic din Iași, dar familia rămâne în București.

Participă la toate expozițiile interregionale de pictură din Iași.

  • 1966 - Călătorie de documentare în Ungaria și Cehoslovacia.
  • 1971 - Expoziție personală de pictură la Galeriile Corso din Trieste - Italia.

Expoziție personală de pictură la Centro Australiano Qantas din Roma.

  • 1972 - Salon Internațional Paris-Sud.
  • 1973 - Expune la Salonul Internațional de Arte de la Paris organizat de Societatea Artiștilor Autonomi.
  • 1975 - 19 februarie - Evocare " Nicolae Tonitza " în cadrul Serii muzeale omagiale organizate de Muzeul de Artă al României.
  • 1976 - Expoziție personală la " Căminul Artei ", București.

Expoziție personală la Galeriile de artă, Iași. Participă la Festivalul de artă " Voronețiana ", Suceava.

  • 1978 - Expoziție retrospectivă - Muzeul Național de Artă - București.

Evocare " Ștefan Dimitrescu " în cadrul Serii muzeale omagiale organizată la Muzeul de Artă din Iași.

  • 1979 - Participare la Expoziția de la Maison Nationale des Artistes din Paris.

Expoziție personală la Saint Germain en Laye - Franța.

  • 1980 - Se întoarce definitiv la Iași.
  • 1985 - Expoziție de pastel la Galeriile Casei Cărții din Iași.
  • 1986 - Expoziție la Galeria Comitetului de cultură al județului Iași.
  • 20 iulie - Seară omagială la Palatul Culturii din Iași. Sărbătoarea a 80 de ani de viață.

Expoziție în Sala " Coandă ".

  • 1988 - 19 septembrie : se stinge din viață la Iași, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Albumul Călin Alupi ,Editat de Nicolas Petrescu-Alupi și Grigore Ilisei ,2006
  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
  • Călin Apupi ,Dicționar 300 de pictori români, Editura Mediaprint ,București 2007 .
  • Călin Alupi , Repertoriul graficii românesti din secolul al 20-lea (litra A , volumul 1) București 1998
  • http://romania-on-line.net/halloffame/AlupiCalin.htm

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Crystal Project colors.png Proiect:Pictură