Jules Perahim

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Jules Perahim
600full-jules-perahim.jpg
Pictorul Jules Perahim
Date personale
Nume la naștereJules Blumenfeld Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
București, România[4] Modificați la Wikidata
Decedat (93 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAgnia Bogoslava, Marina Vanci
Copii2, Matei și Rozalia
Naționalitateevreu
CetățenieFlag of Romania.svg România
Flag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
Activitate
OrganizațieUniversitatea Națională de Muzică București  Modificați la Wikidata
Stilrealism socialist, suprarealism
Profesor pentru Q12403889[*]  Modificați la Wikidata

Jules Perahim, (n. 24 mai 1914, București - d. 2 martie 2008, Paris) a fost un pictor român, evreu de origine, care a excelat în stilul suprarealismului, dar și al realismului socialist.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut Iuliș Blumenfeld, Jules Perahim a fost elev al pictorilor Nicolae Vermont și Costin Petrescu. Perahim se distanțează rapid de aceștia la începutul anilor 1930, devenind una din tinerele figuri ale avangardismului suprarealist românesc.

Devine cunoscut sub numele artistic de Perahim, cuvânt ce însemnă în ebraică "flori", a cărui proveniență constă din traducerea numelui său de familie Blumenfeld (câmp cu flori)[5].

Colaborează la revistele avangardiste Unu (1930 - 1932) și Alge (1930 - 1933) , pe care o înființează cu Gherasim Luca și Aurel Baranga. În 1932, are loc prima expoziție personală de tablouri și desene, de tendință suprarealistă, metafizică, la București. Expune la București și la Brașov în 1936 tablouri și desene cu evidente accente de critică socială.

În 1938, expune la Praga, unde îl întâlnește pe artistul dadaist John Heartfield. Întors în România în timpul ascensiunii fascismului, este amenințat pentru desenele antinaziste și anticapitaliste publicate în presă ("Cuvântul liber", "Reporter", "Pinguin") și este nevoit să se refugieze în URSS, unde dezastrele războiului îl împing până în Armenia, unde își câștigă existența ca decorator al unui teatru pentru răniți.

În martie 1944, este mobilizat la Moscova pentru a fi tehnoredactorul revistei de front "Graiul nou". În această calitate, se întoarce în România în momentul în care aceasta se detașează de Axă. Lucrează ca profesor de scenografie și tehnica artelor grafice la Institutul de Arte Plastice din București (1948 - 1956) și ca redactor-șef al revistei "Arta plastică" (1956 - 1964). De asemenea a colaborat la revista „Veac Nou”.În acest timp, se consacră exclusiv artelor aplicate, ilustrației de carte, decoruri de teatru, decorații murale și ceramică. Din anii șaizeci revine la pictură. În 1969 expune tablouri la Ierusalim și se stabilește în Franța în 1969 [6] și realizează apoi cu succes circa patruzeci de expoziții personale în diverse țări ale lumii.

Începând din anii '90, opera lui Perahim este prezentă și în muzeele românești.

Expoziții[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Jules Perahim (în engleză), RKDartists 
  3. ^ a b Jules Perahim, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  4. ^ „Jules Perahim”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Jules Perahim cel cu nume de flori
  6. ^ Observator cultural, Nr. 156 / 13-19 martie 2008 Amintirea lui Jules Perahim

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]