Anton Cehov
Anton Pavlovici Cehov (în rusă Анто́н Па́влович Че́хов; n. , Taganrog, Imperiul Rus – d. , Badenweiler, Imperiul German) a fost un medic, prozator și dramaturg rus.
De peste o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din România. Mari regizori de teatru din România (Lucian Pintilie, György Harag, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Tompa Gábor) au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Cehov s-a născut la Taganrog, un oraș de la Marea Azov. Tatăl său a fost Pavel Egorovici Cehov, care avea o mică băcănie de produse coloniale la Taganrog. Mama sa, născută Evghenia Iakovlevna Morozova, a fost fiică de comerciant de postavuri. Între 1867 și 1879, face studii primare și secundare în orașul natal. Frecventează teatrul și conduce o revistă a elevilor. După fuga tatălui său la Moscova, este nevoit să acorde meditații. În 1879, începe studii de medicină la Moscova și-și ajută financiar familia, publicând în reviste umoristice. După absolvirea facultății în 1884, profesează în jurul Moscovei. În 1886, începe colaborarea la revista Novoe Vremia (Timpuri noi), condusă de Alexei Suvorin, cel ce îi va fi editor. În această perioadă, publică proză, lucrând și la piesele sale de teatru. În 1890, efectuează un voiaj în insula Sahalin, unde recenzează populația. În timpul voiajului său în Italia, din 1894, starea sănătății sale se înrăutățește. În 1896, îl cunoaște pe Constantin Stanislavski, care îi va regiza piesele de teatru. În 1897, este spitalizat, atins fiind de tuberculoză pulmonară. Între 1897 și 1901, piesele sale de teatru (Unchiul Vania, Trei surori) sunt publicate și reprezentate. În 1901, se căsătorește cu actrița Olga Knipper (1868 - 1959). În 1903, finalizează piesa Livada de vișini. În 1904, boala i se agravează și, la 2 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, în Germania.
Opera
[modificare | modificare sursă]Cu un caracter foarte modest, care l-a însoțit de-a lungul vieții, Anton Cehov nu și-a imaginat niciodată ce dimensiuni ar putea căpăta reputația sa postumă. Reacțiile publicului la piesele lui de teatru din anul morții au demonstrat cât de apreciat a fost scriitorul, atât în sufletul poporului rus, cât și pe plan internațional.
Teatru
[modificare | modificare sursă]- 1881: Platonov sau Piesa fără titlu;
- 1886: Asupra efectelor nocive ale tutunului ("О вреде табака");
- 1887: Cântecul lebedei piesă într-un act;
- 1887: Ivanov ("Иванов");
- 1888: Ursul ("Медведь: Shutka v odnom deystvii")-comedie într-un act;
- 1888/1889? Cerere în căsătorie ("Предложение");
- 1889 Tragedian fără voie ("Трагик поневоле");
- 1889: Nunta ("Свадьба");
- 1889 Demonul pădurii ("Леший") comedie în patru acte;
- 1891: Jubileul ("Юбилей");
- 1896: Pescărușul ("Чайка");
- 1897: Unchiul Vania ("Дядя Ваня");
- 1901: Trei surori ("Три сестры");
- 1904: Livada de vișini ("Вишнёвый сад").
Povestiri
[modificare | modificare sursă]- 1883: Moartea unui slujbaș ("Смерть чиновника");
- 1883: Grasul și slabul;
- 1884: Stridiile ("Устрицы");
- 1884: Cameleonul ("Хамелеон");
- 1884: Masca ("Маска");
- 1885: Vânătorii ("Егерь");
- 1885: Sergentul Pribișceev ("Унтер Пришибеев");
- 1886: Grișa ("Гриша");
- 1887: Acasă ("Дома");
- 1887: Sirena ("Сирена");
- 1887: Kaștanka ("Каштанка");
- 1888: Stepa ("Степь");
- 1892: Sala nr. 6 ("Палата № 6");
- 1894: Călugărul negru ("Чёрный монах");
- 1894: Vioara lui Rotschild ("Скрипка Ротшильда");
- 1895: Ordinul Anna ("Анна на шее");
- 1896: Casa cu mezanin ("Дом с мезонином");
- 1897: Mujicii ("Мужики");
- 1898: Omul în carapace ("Человек в футляре");
- 1899: Doamna cu cățelul ("Дама с собачкой");
- 1902: Arhiereul ("Архиерей");
- 1903: Logodnica ("Невеста").
Șapte povestiri traduse în CPSF 124 / 15.01.1960 de Anda Boldur:[19] „Insulele zburătoare” de Jules Verne (parodie); „Eclipsă de Lună”; „O ședință de hipnotism”; „Scrisoare către un vecin savant”; „Esculapi rurali”; „Păcătosul din Toledo”; „O noapte de groază”
Nuvele
[modificare | modificare sursă]- 1884: „Dramă la vânătoare”;
- 1884: Chibritul suedez (Nuvelă polițistă)
- 1888: „Stepa” („Степь“);
- 1891: „Un duel” („Дуэль“);
- 1895: „Trei ani” („Три года“);
- 1896: „Viața mea” („Моя жизнь“).
Schițe umoristice
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f g Kratkaia literaturnaia iențiklopedia
- ^ IeSBE / Cehov, Aleksandr Pavlovici[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ IeSBE / Cehov, Mihail Pavlovici[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ https://goslitmuz.ru/istoriya-eksponata/?ID=1775, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b IeSBE / Cehov, Anton Pavlovici[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ a b Anton Pavlovitch TCHEKHOV, NooSFere, accesat în
- ^ a b c Find a Grave, accesat în
- ^ a b Anton Pawlowitsch Tschechow, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ „Anton Cehov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ http://ibdb.com/person.php?id=4213 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Чехов Антон Павлович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ https://bigenc.ru/literature/text/4684952, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ „Anton Cehov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ http://encyclopedia.kids.net.au/page/an/Anton_Chekhov Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ http://www.laphamsquarterly.org/death/miscellany/its-been-long-time-ive-had-champagne Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/rmv.365/pdf Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Șapte povestiri, goodreads.com
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- en Biografie la Encyclopedia Britannica
- en Biografie la TheatreHistory.com
- ro Livada de vișini, Pescărușul, Editura Liternet;
- ro Pescărușul, Editura EuroPress 2013;
- en Prezentare la Online-Literature.com
- en Online Books: Anton Pavlovich Chekhov
- en Opere la iBiblio.org
- „Livada de vișini este o experiență subiectivă“, George Banu, Observator cultural - numărul 249, noiembrie 2004
- „Am vrea să fim ca el...“, George Banu, Observator cultural - numărul 549, noiembrie 2010