Philip Johnson
| Philip Johnson | |
Philip Johnson (2002) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Philip Cortelyou Johnso |
| Născut | [1][2][3][4] Cleveland, SUA[5][6][7] |
| Decedat | (98 de ani)[8][1][2][3] New Canaan(d), Connecticut, SUA[2][7] |
| Părinți | Homer H. Johnson[*][9] Louise Johnson[*][9] |
| Cetățenie | |
| Ocupație | arhitect istoric de artă architectural historian[*] |
| Limbi vorbite | limba engleză[3][11][12] |
| Alma Mater | Escuela de Graduados de Diseño de Harvard[*] Universitatea Harvard Hackley School[*] |
| Clădiri semnificative | The Glass House Crystal Cathedral, Garden Grove, California |
| Design semnificativ | The Glass House (1949) |
| Premii | |
| Premiul Pritzker ()[13] Medalia de Aur AIA[*] ()[14] Medalla AIGA[*] Medalia Națională a Artelor din Statele Unite[*] Golden Plate Award[*] ()[15] | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Philip Cortelyou Johnson (n. , Cleveland, SUA – d. , New Canaan(d), Connecticut, SUA) a fost un arhitect, autor, istoric al artei, director de muzeu american.
Biografie
[modificare | modificare sursă]
S-a născut în Cleveland, Ohio. A studiat arhitectura și a făcut apoi un master în istoria arhitecturii la Universitatea Harvard. După ce și-a terminat studiile, Johnson a acceptat postul de director al departamentului de arhitectură al Muzeului de Arta Modernă din New York, care tocmai fusese înființată.
În anii următori s-a dedicat mai multor activități,în afară de arhitectură. A fost critic, autor, istoric și director de muzeu, până în cele din urmă, la vârsta de 36 ani, s-a concentrat asupra arhitecturii și a desenat prima sa clădire. Începând de atunci cariera lui a fost una ascendentă.

În 1967 s-a asociat cu John Burgee,asociere ce a durat 20 de ani. În acest timp, ambii arhitecți au realizat un număr foarte mare de proiecte.
Johnson a organizat primele vizite arhitectonice ale lui Ludwig Mies van der Rohe, și a lui Le Corbusier, când aceștia au călătorit în Statele Unite ale Americii. Cu Mies a avut o relație strânsă și a colaborat mai târziu cu el la proiectarea și construcția faimoasei clădiri Seagram în New York.
Johnson a fost distins de către Institutul American al Arhitecților cu Medalia de aur, și în 1979 a primit primul Premiu Pritzker, cel mai râvnit premiu în arhitectură.
Începând cu 1989 Johnson s-a retras din viața publică. Și-a dedicat timpul mai ales proiectelor proprii, chiar dacă a rămas consilier al vechiului birou. Unul dintre ultimele proiecte a fost o nouă școală de Belle Arte în statul Pennsylvania.
Lucrarea cea mai faimoasă a lui Johnson este probabil Casa de sticlă (The Glass House), din New Canaan, Connecticut. Este o clădire cu structură metalică foarte delicată care nu împiedică vederea. Toți pereții sunt în întregime din sticlă, fac din casă o clădire transparentă, permițând vederea dintr-un colț în altul, din exteriorul clădirii. Johnson a proiectat casa pentru sine și în același timp ca teză de doctorat pentru absolvirea sa. De atunci Johnson a locuit mereu în ea, de aceea se cheamă și Casa Johnson.
Lucrări reprezentative
[modificare | modificare sursă]
- Turnul International Place (Boston)
- Turnul Tycon (Vienna, Virginia)
- Turnul Momentum (Dallas, Texas)
- Turnul NCNB (Houston)
- Turnul PPG (Pittsburgh)
- Turnul United Bank (Denver)
- Turnul Bank of Amerika (Houston)
- Clădirea Penzoil Place (Houston
- Sediul principal al AT&T (Nueva York)
- Centrul Național de Arte Dramatice (Bombay, India)
- Centrul Century (South Bend, Indiana)
- Grădinile cu apă (Fort Worth, Texas)
- Centrul Cívic (Peoria, Illinois)
- Centrul Cultural al Condad de Dade (Miami)
- Catedrala din Cristal (Garden Grove, California)
- Muzeul de Arte Neuberger (Suny)
- Restaurant Four Seasons in cladirea Seagram (New York)
- Teatrul de stat din New York in Lincoln Center (New York)
- Rascacielos|Torres Poarta Europei (Madrid, Spania)
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 3 „Arkitekter verksamma i Sverige”. . Wikidata Q17373699.
- 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Philip Johnson” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „Philip Johnson” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ „Arkitekter verksamma i Sverige”. . Wikidata Q17373699.
- ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Джонсон Филип (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- 1 2 „sub numele: Ph. Johnson”. Wikidata Q134972126. Accesat în .
- ↑ „Philip Johnson”, Legacy.com,
- 1 2 „Philip Johnson” (în mai multe limbi). Geni.com[*]. Wikidata Q2621214.
- ↑ „Philip Johnson” (în engleză). Museum of Modern Art online collection[*]. Wikidata Q73268604. Accesat în .
- ↑ „Philip Johnson”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ↑ „Philip Johnson”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ↑ „The Pritzker Architecture Prize Laureates 1979”.
- ↑ „Gold Medal”.
- ↑ https://achievement.org/our-history/golden-plate-awards/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor)
- Nașteri în 1906
- Nașteri pe 7 august
- Decese în 2005
- Decese pe 25 februarie
- Absolvenți ai Universității Harvard
- Absolvenți ai Harvard Graduate School of Design
- Arhitecți din secolul al XX-lea
- Arhitecți din secolul al XXI-lea
- Arhitecți americani
- Arhitecți moderniști
- Arhitecți post-moderniști
- Laureați ai premiilor Pritzker
- Oameni din comitatul Fairfield, Connecticut
- Oameni din Cleveland, Ohio
- Oameni din New Canaan, Connecticut
- Oameni din New York City
- Oameni asociați cu Museum of Modern Art

