Ion Vlasiu
| Ion Vlasiu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 6 mai 1908 Lechința, Austro-Ungaria |
| Decedat | 18 decembrie 1997, (89 de ani) București, România |
| Părinți | Ioan Vlas Maria Ștef |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | scriitor, poet, sculptor, pictor |
| Locul desfășurării activității | Paris[1] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Studii | Academia de Arte Frumoase din Cluj |
| Pregătire | Romulus Ladea |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1932 - 1997 |
| Specie literară | poezie, roman, poveste, proză |
| Operă de debut | 1932 - poezia Mașinism în revista „O lume nouă“ 1938 - romanul Am plecat din sat |
| Opere semnificative | Romanul „Am plecat din sat”, Sculptura „Maternitate” |
| Note | |
| Premii | 1939 - Premiul „Adamachi" al Academiei Române pentru romanul autobiografic „Am plecat din sat”; 1942 - Premiul Anastase Simu 1964 - Artist Emerit |
Modifică date / text  | |
Ion Vlasiu (n. 6 mai 1908, Lechința, județul Mureș – d. 18 decembrie 1997, București) a fost un sculptor, pictor și scriitor român.[2]
După școala de arte și meserii unde a mers la măsari în loc de lăcătuși-mecanci cum ar fi vrut tutorele său, de la Târgu-Mureș și-a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din Cluj (1928 – 1930) la clasa profesorului Romulus Ladea, pe care nu a absolvit-o, neavând bani să-și plătească taxele de studii. La 24 de ani avea deja prima expoziție personală un succes real cultural și material, de sculptură la Târgu Mureș după o vară de clinciuri cu Moșu și purtând încălțările Bunei cărora le-a rupt tocurile cu cleștele, ducându-și Operele cu o căruță de ocazie din sat, care, ca și cele care au urmat, s-a bucurat de caracterizări pozitive în presa scrisă și achiziții din partea notabilităților mureșene.[3]
Orfan de mic, lechințean, ținut de Moșu și Buna din Ogra, a restaurant ca asistent biserica orrtodoxă de lângĂ cetatea Devei în capitolele în care o menționează pe fiica preotului ortodox al acelei biserici pe care o numește Ochi-Verzi și a fost un timp și profesor de desen la Facultattea de pictură din Parcul Mare Cluj, după care a pierdut postul și a stat lângă bazinul din marginea parcului, ca vagabond artistic, cu o bucată de plastelină în mână, pe care o lucra în fiecare zi, după cum narează în cartea autobiografică semnată cu data Paris, 1938 - „Am plecat din sat”.
A fost profesor la Academia de arte frumoase din Timișoara (1938).
A lucrat ca redactor șef al revistei Arta (1966 – 1969).
Casa memorială a sculptorului Ioan Vlasiu se află în localitatea Bistra Mureșului.
Premii
[modificare | modificare sursă]- Premiul Academiei Române, 1939;
- Premiul Anastase Simu, 1942;
- Doctor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, 1993
Distincții
[modificare | modificare sursă]- titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (18 august 1964) „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”[4]
- Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (1968) „pentru activitate deosebită în domeniul artelor plastice”[5]
- Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (20 aprilie 1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[6]
- Ordinul Muncii clasa a II-a (29 aprilie 1983) „pentru contribuția adusă la înfăptuirea politicii partidului și statului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră și rezultatele deosebite obținute în întrecerea socialistă pentru îndeplinirea și depășirea planului național unic de dezvoltare economico-socială pe anul 1982”[7]
Opera sculpturală (selecție)
[modificare | modificare sursă].jpg)
- Maternitate (București, 1958) - se află în Parcul Floreasca,
- Horia, Cloșca și Crișan (Cluj, 1974),
- Monumentul Unirii (Blaj, 1975),
- Monumentul lui Aurel Vlaicu (Târgu-Mureș 1976),
- Ion Creangă (Piatra Neamț, 1983)
- Monumentul lui Constantin Romanu Vivu — martir al Revoluției de la 1848–1849 — este opera artistului, fiind dezvelit în Sângeorgiu de Mureș, în septembrie 1989, localitatea în care revoluționarul a fost executat.
Opera literară
[modificare | modificare sursă]A debutat cu versuri în revista „O lume nouă“, în 1930. [8]
- Proză
- Am plecat din sat, roman, 1938;
- Poveste cu năluci, 1941;
- Drum spre oameni, 1962;
- O singură iubire, 1965;
- Puiul de veveriță, 1967;
- În spațiu și timp, jurnal, vol. I 1970, vol. II 1971, vol. III 1973, vol. IV 1987;
- Ghicitori pentru copii, 1971;
- Lumea poveștilor, 1972;
- Cartea de toate zilele, 1984;
- Monolog asimetric, 1988;
- Obraze și măști, 1995;
- Succes moral, 1985;
- Vlăsiile și alte poeme, 2004
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Ion Vlasiu” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517. Accesat în .
- ↑ „Ion Vlasiu - date biografice”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Personalitatea zilei - Ion Vlasiu”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 514 din 18 august 1964 pentru conferirea de titluri unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 94.
- ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 640 din 1968 privind conferirea de ordine și medalii unor membri ai Uniunii artiștilor plastici din Republica Socialistă România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 140, Partea I, luni 4 noiembrie 1968, p. 1264.
- ↑ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 4.
- ↑ Decretul prezidențial nr. 117 din 29 aprilie 1983 privind conferirea de distincții ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XIX, nr. 35 bis, Partea I, luni 16 mai 1983, p. 3.
- ↑ Centenar Ion Vlasiu[nefuncțională] , în Biblioteca Bucureștilor mai 2008 — Anul XI, nr. 5
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- http://cleopatra-lorintiu.net/vlasiu/ Un interviu de Cleopatra Lorințiu :Prin misteriosul domeniu Ultimul interviu acordat de maestrul Ion Vlasiu(1908-1997)
