Ioan Alexandru Brătescu-Voinești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești
Bratescu-Voinesti.jpg
Date personale
Născut 1/ Modificați la Wikidata
Târgoviște, România Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație avocat
judecător Modificați la Wikidata

Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (n. 1 ianuarie 1868, Târgoviște - d. 14 decembrie 1946, București) a fost un prozator român, faimos pentru povestirile sale, scrise inițial pentru copiii săi.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ioan Alexandru Brătescu-Voinești s-a născut la Târgoviște, pe 1 ianuarie 1868, ca descendent al unei familii de boieri. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e un strămoș al scriitorului. A făcut Liceul și Universitatea la București. A fost judecător în București, Ploiești, Pitești, Craiova și Târgoviște, unde în anul 1896 s-a stabilit definitiv. Intră în viața politică și este prezent până în 1940 în toate legislaturile parlamentare: a fost secretar general al Camerei Deputaților (1914-1940). A fost membru al Academiei Române din 1918.[1] În anul 1945 a câștigat Premiul Național Pentru Proză. După 1937 alunecă în atitudini profasciste, teoretizate în opuscule programatice: Huliganism (1938), Germanofobie (1940). [2]

În literatură a debutat sub îndrumarea lui Titu Maiorescu, care i-a fost profesor. Primul volum, culegerea „Nuvele și schițe” i-a apărut în 1903. A urmat în 1906 „În lumea dreptății”, iar în 1912, „Întuneric și lumină”. În anii primului război mondial a scris, în colaborare cu A. de Herz (1887-1936), o piesă de teatru numită „Sorana”. În perioada interbelică a publicat mai puțină proză.

Este cunoscut în special pentru scrierile sale pentru copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni) ș.a.

S-a stins din viață în anul 1946, pe 14 decembrie, la București.

Opera[modificare | modificare sursă]

Antume[modificare | modificare sursă]

  • Nuvele și schițe, 1903
  • În lumea dreptății, 1906
  • Întuneric și lumină, 1912
  • Firimituri, 1929
  • Cu undița, 1933
  • Din pragul apusului, 1935

Reeditări[modificare | modificare sursă]

  • Niculăiță Minciuna, Editura HERRA, 2006, ISBN 973-7923-65-0
  • În lumea dreptății. Întuneric și lumină, Editura Gramar, 2007
  • Pagini alese, Editura Ștefan, 2007
  • Rătăcire, Editura Semne, 2009
  • Nuvele și schițe, Editura Donaris, 2009

Teatru radiofonic[modificare | modificare sursă]

În decursul timpului, Societatea Română de Radiodifuziune a dramatizat câteva din scrierile sale pentru emisiunea „Teatru radiofonic”: Călătorului îi șade bine cu drumul, În lumea dreptății și Un reghiment de antilerie.[3]

Note[modificare | modificare sursă]