Micaela Eleutheriade
| Micaela Eleutheriade | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Micaela Eleutheriade  |
| Născută | [1] București, România |
| Decedată | (82 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | pictoriță |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură |
| Studii | Universitatea Națională de Arte |
| Pregătire | Cecilia Cuțescu-Storck, Dimitrie D. Mirea , Ipolit Strâmbescu |
| Mișcare artistică | Tinerimea artistică |
Modifică date / text  | |
Micaela Eleutheriade (n. , București, România – d. , București, România) a fost una dintre marile pictorițe române și descendentă directă, prin mamă, din familia pictorului Gheorghe Tattarescu.[2]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Educație
[modificare | modificare sursă]Micaela Eleutheriade a urmat școala primară și gimnaziul în București.[3] În perioada 1918-1924 și-a continuat studiile la Școala Națională de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori pe Cecilia Cuțescu-Storck, Dimitrie Mirea și Ipolit Strâmbu.[4]
S-a perfecționat în domeniul artelor urmând cursuri la Academia Ranson din Paris, între anii 1924-1927, sub îndrumarea pictorului francez Roger Bissière.[4]
Cariera artisitică
[modificare | modificare sursă]A debutat artistic în 1926, la „Salon des Independants” din Paris și la „Salonul de primăvară” din București cu pânza „Natură statică cu pălărie”.
A obținut în 1931 Premiul Salonului Oficial din București. Au urmat expoziții personale, precum cea de la Sala Dalles din 1936, și de grup, printre care cele organizate la Galeria Căminul Artei în 1942. A organizat, în 1959, o expoziție retrospectivă la Pavilioanele de Expoziție din Parcul Herăstrău, iar în 1965 a participat la expoziția anuală de grafică din sala Simu din București. De asemenea, a organizat expozii tematice: „Impresii din Franța și Italia” (1969), „Impresii din Anglia, Germania, Austria, Țările de Jos” (1972) și a participat cu expoziții de artă românească în străinătate la Berna, Praga, Stockholm, Varșovia, Belgrad, Paris, Tel Aviv. A abordat o paleta largă de genuri: peisaje [Mangalia, Vedere din Ploiești (Grădina publică), Peisaj din Suhumi, Cultură de varză pe nisip], natură statică (Natură statică cu ciclama, Cactușii, Vas cu ramuri de salcie), influențe de artă populară (Cocoșul, Pasăre), desen, gravură, nud și portret. În afară de pictura de șevalet, a creat și artă decorativă, pe sticlă sau plexiglas.[5][6]
Micaela Eleutheriade a făcut parte, între anii 1932-1936, din grupările Grupul Nostru și Femeile Pictore. În 1933 a fost membră a Grupului Plastic Criterion.[7]
A expus împreună cu Margareta Sterian, Lucia Dem. Bălăcescu, Milița Petrașcu. Și-a donat majoritatea lucrărilor Muzeului Național de Artă al României.[8]
Opera sa se definește prin sobrietate, delicatețe și o muzicalitate interioară constantă, care filtrează realitatea prin armonii cromatice fine și echilibrate, cu influențe de la Cézanne și Braque.[9] Apreciată încă din tinerețe de Nicolae Tonitza, artista și-a construit în timp o operă coerentă, marcată de evoluția de la un lirism ușor baroc al începuturilor către o expresie modernă, sintetizată prin rafinamentul raporturilor dintre culori. Picturile sale emană optimism, candoare și o bucurie reținută a trăirii, alternând tonurile catifelate cu accente mai grave, fără a pierde eleganța esențială a expresiei. În peisaje se simte voluptatea contemplației și deschiderea spre orizonturi largi, iar în pictura pe sticlă, stilizarea motivelor folclorice confirmă siguranța liniei și gustul pentru tonalități clare. În ansamblu, creația sa reflectă sinceritate, sensibilitate și o confesiune plastică ce depășește aparența intimismului, deschizându-se către semnificații mai ample despre lume și condiția umană.[10]
Antologie de texte critice
[modificare | modificare sursă]„De o mereu tânără expansivitate și exuberanța, chibzuind, în același timp, asupra dreptei măsuri, a echilibrului desăvârșit, Micaela Eleutheriade se înscrie pe deplin artei românesti. O tradiție pe care și-o însușește cu naturalețe, prin temperament, prin apartenența la un spirit ce s-a ivit pe aceste pămînturi și s-a rostit întotdeauna prin opere ce sintetizează nazuința spre marea frumusețe, întotdeauna simplă și limpede.”—Dan Grigorescu
„Micaela Eleutheriade e pentru noi o necunoscută. Poate e o debutantă. Natura sa moartă ne-a reţinut totuşi privirea prin excepţionalele calităţi. A izbutit să compună un interior de o rară şi odihnitoare eleganţă”—Nicolae Tonitza, Universul literar
Recunoaștere
[modificare | modificare sursă]Apreciindu-i creația la adevărata sa valoare, Uniunea Artiștilor Plastici din România (UAPR) a instituit „Bursa Micaela Eleutheriade”, care constă în darea spre folosință pe o perioadă de doi ani a unui apartament în central Bucureștiului, pentru a fi utilizat ca atelier de creație artistică. Această bursă se acordă de către MNAR prin concurs public, pe o durată fixă de doi ani, unui absolvent de învățământ superior de specialitate în domeniul picturii sau graficii, în vârstă de până la 35 de ani.[11][12]
Expoziții (Selecție)
[modificare | modificare sursă]- 1926 – „Salon des Indépendants”, Paris; „Salonul de Primăvară”, București
- 1931 – Salonul Oficial, București
- 1936 – Expoziție personală, Sala Dalles, București
- 1942 – Expoziție de grup, Galeria Căminul Artei, București
- 1959 – Expoziție retrospectivă, Pavilioanele din Parcul Herăstrău, București
- 1965 – Expoziția anuală de grafică, Sala Simu, București
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Pictori comentați de Petre Oprea, București, 2018, pag. 32”.
- ↑ Ţarălungă, Ecaterina (2019). Enciclopedia identității românești. 2: Personalităţi. AGIR. p.286
- ↑ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 193.
- 1 2 Prut, Constantin (). Dicționar de artă modernă. Albatros. p. 134-135.
- ↑ Cebuc, Alexandru; Florea, Viorel; Lăptoiu, Negoiţă (). Enciclopedia artiştilor români contemporani. Vol.1. Bucureşti: Arc 2000. p. 81.
- ↑ Marcu, George; Ilinca, Rodica (). Enciclopedia personalităţilor feminine din România. Bucureşti: Meronia. p. 133.
- ↑ Oprea, Petre (). Societăți artistice bucureștene,. București: Editura Meridiane. pp. 97–98.
- ↑ Deac, Mircea; Octavian, Tudor (). 300 de pictori români: Dicționar de pictură românească modernă. Noi Media Print. p. 27.
- ↑ Ciucă, Valentin. Contemporanul, nr. 37 din 15 septembrie 1978, p. 10
- ↑ Leon, Aurel. „Retrospectiva Micaela Eleutheriade” în Cronica (Anul 1), nr. 35 din 8 octombrie 1966, p. 4
- ↑ „Pictorița Micaela Eleutheriade – o poetă a concretului fixat prin detalii fine și culoare | Ziarul Naţiunea”. Accesat în .
- ↑ „Bursa „Micaela Eleutheriade @MNAR | UAP”. uap.ro. Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Marin Mihalache, Pictura românească în imagini, Ed.Meridiane, București, 1970 (ediția a II-a, 1976)
- Dan Grigorescu, Pictura românească în imagini, Ed.Meridiane, București, 1970
- Marin Mihalache, Bucureștiul văzut de pictori, Ed.Sport-Turism, București, 1975
- Octavian Barbosa, Dicționarul artiștilor români contemporani, Ed.Meridiane, București, 1976
- Deac, Mircea; Octavian, Tudor (), 300 de pictori români: Dicționar de pictură românească modernă, București: Editura Noi Media Print
- Prut, Constantin. Dicționar de artă modernă. București: Editura Albatros, 1982
- Frunzetti, Ion. Micaela Eleutheriade. București: Editura Meridiane, 1967
