Marie Laurencin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Marie Laurencin
Marie Laurencin 1949.jpg
Date personale
Născută[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Decedată (72 de ani)[1][2][5][4] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Père-Lachaise Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (stop cardio-respirator) Modificați la Wikidata
Căsătorită cu Otto von Wätjen[*][[Otto von Wätjen (pictor german)|​]] (până în ) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1794–1815, 1830–1974, 2020–present).svg Franța[6] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță
gravor[*]
scenografă
ilustrator[*]
poetă Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiHabas Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimLouis Lalanne  Modificați la Wikidata
Domeniu artisticpictură, gravură[*]  Modificați la Wikidata
Pregătire Madeleine Lemaire[*][[Madeleine Lemaire (pictoriță franceză)|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăfauvism, cubism  Modificați la Wikidata
Site oficialhttp://www.marielaurencin.com  Modificați la Wikidata
Prezență online

Marie Laurencin (n. ,[1][2][3][4] Paris, Île-de-France, Franța – d. ,[1][2][5][4] Paris, Franța) a fost o pictoriță și o sculptoriță franceză.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Stil personal, Salonul Independenților[modificare | modificare sursă]

În 1907, Marie are o expoziție pentru prima oară la „Salonul Independenților”. Este același an în care Picasso îi făcea cunoștință cu Guillaume Apollinaire. Din această întâlnire ia naștere o legătură atât de pasionată, pe cât de tumultuoasă, ce durează până în 1912.

Stilul său se caracterizează prin culori fluide și suave, o simplificare încrezătoare a compoziției, o predilecție pentru anumite forme feminine, alungite și grațioase, ce îi vor permite să ocupe un loc privilegiat în inima Parisului monden al anilor 1920.

În 1914, se căsătorește cu baronul Otto von Wätjen, pe care îl întâlnise un an mai devreme. Cuplul se refugiază în Spania, după declarația de război, întâi la Madrid apoi la Barcelona. Se asociază cu artiștii Sonia și Robert Delaunay datorită unei întâlniri organizată de Francis Picabia, pentru care ea va compune poezii pentru revista Dada 291 în 1917. Se întoarce la Paris în 1920.

Portretistă de personalități[modificare | modificare sursă]

Menține legături profunde și benefice cu nenumărați scriitori, pe care îi ilustrează și în lucrările ei, Gide, Max Jacob, Saint-John Perse, Marcel Jouhandeau, Jean Paulhan, Lewis Carroll și mulți alții.

Devenită portretistă oficial în mijlocul mondenului feminin (Nicole Groult, Coco Chanel) al anilor 1920, Marie Laurencin se evidențiază, de asemenea, ca decoratoare a baletului "Les Biches" de Serghei Diaghilev pe o muzică de Francis Poulenc (1924), apoi pentru Opera-Comique, Comédie Française și pentru Ballets de Roland Petit în cadrul Teatrului Champs-Élysées.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Marie Laurencin (în engleză), RKDartists 
  3. ^ a b Marie Laurencin (în franceză), Baza de date Léonore 
  4. ^ a b c d Marie Laurencin (în engleză), Benezit Dictionary of Artists 
  5. ^ a b Marie Laurencin (în engleză), CLARA 
  6. ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în