Sari la conținut

Bob Bulgaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bob Bulgaru (nume la naștere Gheorghe Bulgaru) (n. 2 mai 1907, Mălăiești, județul Vaslui - d. 31 martie 1939, București) [1][2] a fost un pictor și grafician român.

După alte surse[3][4][5] s-ar fi născut la 17 mai 1907 în Huși, județul Vaslui.

În 1919, Bob Bulgaru s-a înscris la liceul Sf. Sava, din București, după care, între 1929 și 1933, a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie.[6] La Facultatea de Litere și Filosofie din București a aprofundat materiile favorite – filologia latină și germană, și a fost coleg cu Eugen Ionescu, Edgar Papu, Gheorghe-Gicuță Teodorescu, Ștefan Todirașcu, Luca Dumitrescu, Alexandru Sahia ș.a.[7]

În 1929 fost editorul revistei „Lumea nouă”.[5]

În 1933 a renunțat la cariera filologică și, deși doar autodidact, s-a dedicat picturii. A expus, din 1935, la Salonul Oficial din București (statul român cumpărându-i lucrarea Adolescență).[6]

A participat, alături de Victor Eftimiu, Alexandru Philippide, Alexandru Sahia, Victor Brauner, Alexandru Ciucurencu, la înființarea Asociației Independente a Scriitorilor și Artiștilor[6] care a funcționat în anii 1935-1936 la București, fiind organizată în general scriitori de stânga, cu scopul de a crea o alternativă la Societatea Scriitorilor Români, care îi respingea din pricina orientării lor ideologice.[8]

A lucrat în Târgoviște unde, împreună cu Aurel Vasilescu, a organizat în noiembrie 1937 o expoziție de pictură care a constituit „un eveniment artistic de mare audiență prin raritatea lui [...] și prin înalta valoare artistică”, în care „capetele de copii [...] i-au fixat o poziție singulară în pictura noastră”. [9]

Bob Bulgaru a murit de leucemie la vârsta de 31 de ani.[10] Mormântul său se află în vechiul cimitir al satului Mălăiești.[11]

Expoziții retrospective

[modificare | modificare sursă]

În 1943 i-a fost organizată o expoziție retrospectivă, la sala Prometeu din București și apoi alta la Ploiești, în 1972. [6]

Oarecum căzut în uitare, numele lui Bob Bulgaru a revenit în atenția publică în 2006, când patrimoniul de lucrări aparținând pictorului, donat în 1986 Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, a fost redat publicului printr-o expoziție cu caracter permanent.[12]

Literatură dedicată lui Bob Bulgaru

[modificare | modificare sursă]
  • Edgar Papu și Marin Mihalache, Bob Bulgaru (album, 39 pagini text+42 reproduceri -format mic 18,5 cm /16,5 cm) Editura Meridiane, 1984
  • Petru Popovici, Bob Bulgaru : 1907-1938; expoziție retrospectivă, Muzeul de artă Ploiești, 1972


Ctaegorie:Pictori români

  1. ^ S-a întîmplat pe 2 mai
  2. ^ „Bulgaru Bob (1907-1938)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Muzeul Toma Stelian, Catalog (pictură, sculptură și desen), Casa Școalelor, București, 1939. p. 58
  4. ^ Lucian Predescu, Enciclopedia Cugetarea material românesc oameni și înfăptuiri, Editura Cugetarea - Georgescu Delafras, București, 1940. p. 142
  5. ^ a b „Biblioteca Bucureștilor Anul V. nr. 5 p. 39” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ a b c d Bob Bulgaru
  7. ^ Ionesco vs Papu: Cronica unei empatii erodate
  8. ^ Ecaterina Țarălungă, Dicționarul identității românești: literatura
  9. ^ Enciclopedia orașului Târgoviște, p. 117
  10. ^ Gheorghe (Bob) Bulgaru (1907-1938)
  11. ^ Biserica „sfinții împărați Constantin și Elena” din satul Mălăiești, comuna Vutcani, județul Vaslui – ctitorie a lui Constantin Corbu.
  12. ^ Bob (Gheorghe) Bulgaru: “Cap de copil”