Sari la conținut

Max W. Arnold

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Max W. Arnold
Date personale
Nume la naștereMendel Wechsler Arnold Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Decedat (49 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
acuarelist[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma ()[1]
Dresda[1] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură ,  acuarelă  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea de Arte George Enescu  Modificați la Wikidata
PregătireGheorghe Popovici ,  Octav Băncilă  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăpostmodernism  Modificați la Wikidata
Influențat deHenri Matisse, Raoul Dufy ,  Albert Marquet  Modificați la Wikidata

Max W. Arnold (nume la naștere Mendel Wechsler Arnold, apare în documente și ca Max Wexler Arnold) (n. , Iași, România – d. , București, România) a fost un pictor evreu din România.

În perioada 1913-1919[3] a urmat Școala de Belle-Arte din Iași[4], pe care a absolvit-o în 1920, an din care a început să expună în țară[5]. Aici a studiat cu Gheorghe Popovici și Octav Bancilă.[6] A debutat artistic, în anul 1916. pe când era elev într-o expoziție a Școlii de Belle-Arte din Iași. în anul 1921 a organizat prima expoziție personală la Iași și un an mai târziu, în 1922, a avut prima expoziție personală la București.[7]

După absolvire a călătorit mult în Europa și în Orient. În anii 1923-1924 a plecat în Germania, la München și Dresda[3], spre a-i studia pe expresioniștii germani. În perioada 1925-1927 a călătorit în Italia. La Roma a continuat studiile la Institutul Superior de Arte[3], unde s-a întâlnit cu pictorii Sabin Popp și Lucian Grigorescu. O nouă deplasare în Palestina, Egipt și Siria, expunând la Sala Hasefer, în iarna 1927-1928, lucrările făcute în aceste călătorii. În 1928, a plecat la Paris, apoi în Spania. În Franța, a lucrat multe pe coasta bretonă, la Concarneau și la Douarnenez, unde a creat compoziții de natură statică cu fructe de mare, creveți, languste și homari[3]. Urmează noi expoziții, la Paris în 1933 și la București în 1934. S-a impus ca pictor în ulei și acuarelist după călătoriile la Balcic, apoi în Bretania franceză, Belgia, Grecia, Anglia. A fost influențat mai puțin de Paul Cézanne, deși îl admira, și mai mult de Henri Matisse, Raoul Dufy și Albert Marquet[5].

Lucrările sale abordează o varietate de teme, ca peisaje orientale, dobrogene, de pe Sena, din Hyde Park, din Florența, nuduri, portrete, naturi statice, interioare, stradale etc[5].

Potrivit propriilor adeziuni, Max W. Arnold poate fi încadrat postmodernismului, preferând estomparea volumelor, libertatea compozițională și spontaneitatea gestului artistic[4].

M.H. Maxy îl caracteriza astfel pe pictorul Max W. Arnold:[5]

Un cutezător al acuarelei... de o vigoare și o prospețime în expresie cu totul personale... Colorist învederat, încearcă în același timp, într-o pastă densă, senzațiuni cromatice de o frumoasă ținută și rară emoțiune.

Lucrări în muzee

[modificare | modificare sursă]

Principalele muzee, în care se regăsesc lucrări ale sale, sunt:[6]

  • Muzeul Național de Artã din București.
  • Muzeul Colecțiilor de Artă din București.
  • Casa memorială Ion Minulescu - Claudia Millian din București.
  • Muzeul Zambaccian din București.
  • Muzeul de Artă din Iași.
  1. 1 2 „Max W. Arnold” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517. Accesat în .
  2. „Max W. Arnold” (în franceză). idRef[*]. Wikidata Q47757534. Accesat în .
  3. 1 2 3 4 „Max W. Arnold (Iassy, 1897 - Bucarest, 1946)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  4. 1 2 „Max W. Arnold, la Muzeul Colectiilor de Arta”. Arhivat din original la . Accesat în .
  5. 1 2 3 4 „Un cutezător al acuarelei - Max W. Arnold (1897-1946)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  6. 1 2 Max Wexler Arnold: Country Landscape / Romanian Jewish
  7. Maftei, Ionel (). Personalități ieșene. Vol. 1. Iași: Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al Judeţului Iaşi. p. 43.
  • Georgeta Peleanu, M. W. Arnold, 1970
  • George Oprescu, M. W. Arnold, monografie, editura Meridiane, 1967
  • Max W. Arnold în colecții bucureștene, broșură ilustrată editată de Muzeul Național de Artă al României și de Muzeul Colecțiilor de Artă, noiembrie 2002