Cuno Amiet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuno Amiet
Date personale
Născut[1][5][6][7] Modificați la Wikidata
Solothurn, Cantonul Solothurn, Elveția[8][2] Modificați la Wikidata
Decedat (93 de ani)[1][5][9][7] Modificați la Wikidata
Oschwand⁠(d), Seeberg⁠(d), Berna, Elveția[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Elveția[10] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
sculptor
grafician[*]​
artist grafic[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitegermana elvețiană[*]​ Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
StudiiAcademia de Arte Frumoase din München, Academia Julian  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăPont-Aven School[*][[Pont-Aven School (art movement)|​]]  Modificați la Wikidata
Opere importanteQ17492760[*]​, Max Kaganovitch[*][[Max Kaganovitch (pictură de Cuno Amiet)|​]], Q17495375[*]​  Modificați la Wikidata
PremiiEhrendoktor der Universität Bern[*][[Ehrendoktor der Universität Bern |​]][2][3][4]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Cuno Amiet (n. , Solothurn, Cantonul Solothurn, Elveția – d. , Oschwand⁠(d), Seeberg⁠(d), Berna, Elveția) a fost un pictor, ilustrator, grafician și sculptor elvețian, cu varii tente expresioniste, membru târziu al mișcării artistice Die Brücke.[11] Fiind primul pictor elvețian care a acordat prioritate culorii în compoziție, a fost un pionier al artei moderne în Elveția.[11]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Amiet s-a născut în Solothurn și a fost fiul cancelarului cantonului Solothurn, Josef Ignaz Amiet (1827–1895). A urmat cursurile Kantonsschule Solothurn, unde a absolvit cu certificat de maturitate în 1883. După studii sub îndrumarea pictorului Frank Buchser⁠(d), a urmat Academia de Arte Frumoase din München în 1886–88, unde s-a împrietenit cu Giovanni Giacometti⁠(d).[11] În 1888–92, Giacometti și Amiet și-au continuat studiile la Paris, unde Amiet a studiat la Académie Julian sub îndrumarea lui Adolphe-William Bouguereau, Tony Robert-Fleury și Gabriel Ferrier.[11]

Nemulțumit de arta academică, Amiet s-a alăturat școlii Pont-Aven în 1892, unde a învățat de la Émile Bernard⁠(d), Paul Sérusier, Roderic O'Conor⁠(d) și Armand Séguin. În Pont-Aven, a ajuns să prefere folosirea culorii pure picturii tonale. În 1893, lipsa de fonduri a lui Amiet l-a forțat să se întoarcă în Elveția, unde și-a înființat un studio în Hellsau⁠(d). O primă expoziție la Kunsthalle Basel⁠(d) în 1894 a fost în general prost primită.[11] În anii 1890, Amiet a continuat să colaboreze cu Giacometti și a avut un succes comercial modest, până când a fost însărcinat în 1898 să picteze un portret al lui Ferdinand Hodler⁠(d), a cărui operă va exercita mai târziu o mare influență asupra lui Amiet. [11] Averea sa s-a îmbunătățit foarte mult în anii 1900, când a început să participe la numeroase expoziții și competiții europene, câștigând o medalie de argint la Exposition Universelle pentru lucrarea sa Richesse du soir (1899). [11]

După căsătoria sa din 1898 cu Anna Luder von Hellsau (d. 1951), Amiet s-a mutat la Oschwand, unde casa sa a devenit un loc de întâlnire pentru artiști și scriitori precum Wilhelm Worringer⁠(d), Adolf Frey⁠(d), Hermann Hesse, Arthur Weese și Samuel Singer și unde a predat unor studenți precum Werner Miller⁠(d), Marta Worringer⁠(d), Hans Morgenthaler, Hanny Bay, Marc Gonthier, Albert Müller⁠(d), Josef Müller, Walter Sautter, Werner Neuhaus⁠(d) și Peter Thalmann.

La sfârșitul anilor 1920 și în anii 1930, Amiet a executat numeroase picturi murale. Un incendiu din 1931 la Münchner Glaspalast a distrus 50 dintre cele mai importante lucrări ale sale. Amiet a fost membru în Comisia Federală de Artă Elvețiană (1911–15 și 1931–32), membru al consiliului de administrație al Fundației Gottfried Keller (1934–48) și al Kunstmuseum Bern (1935–48). A primit un doctorat onorific de la Universitatea din Berna în 1919. A murit în 1961 la Oschwand .

Operă[modificare | modificare sursă]

Amiet a creat peste 4.000 de picturi, dintre care mai mult de 1.000 sunt autoportrete.[12] Amploarea carierei sale de 70 de ani și predilecția lui Amiet pentru experimentare fac ca opera sa să pară disparată la început – o constantă fiind totuși, primatul culorii.[11] Numeroasele sale picturi de peisaj înfățișează multe scene de iarnă, grădini și recolte de fructe.[11] Ferdinand Hodler a rămas un punct de referință constant, deși intențiile artistice ale lui Amiet s-au îndepărtat din ce în ce mai mult de cele ale lui Hodler, pe care Amiet nu l-a putut egala în stăpânirea scării și formei monumentale. [11]

Deși Amiet a abordat teme ale expresionismului, lucrările sale păstrează un sentiment de armonie a culorilor bazat pe tradiția franceză. El a continuat să urmărească în principal intenții decorative la începutul secolului al XX-lea, dar lucrările sale din anii 1940 și 50 se concentrează pe concepte mai abstracte de spațiu și lumină, caracterizate prin puncte de culoare și o strălucire pastelată. [11]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Cuno Amiet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c Amiet, Cuno, SIKART, accesat în  
  3. ^ , p. 307 https://www.e-periodica.ch/digbib/view?pid=bwo-002:1938:28::285, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ (PDF), p. 24 https://www.unibe.ch/unibe/portal/content/e796/e800/e10902/e310398/e362684/up_139_heft_ger.pdf, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b c d Cuno Amiet (în engleză), RKDartists 
  6. ^ a b Cuno Amiet (în engleză), Benezit Dictionary of Artists 
  7. ^ a b c d Cuno Amiet, SNAC, accesat în  
  8. ^ „Cuno Amiet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ a b Cuno Amiet (în engleză), SIKART 
  10. ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în  
  11. ^ a b c d e f g h i j k Müller, Paul (). „Cuno Amiet” (PDF). SIKART dictionary and database. Swiss Institute for Art Research. [nefuncțională]
  12. ^ Cuno Amiet: self-portrait, 1922, Museo Cantonale d'Arte, Lugano

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cuno_Amiet&oldid=15613974