Vladimir Dumitrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Vladimir Dumitrescu (n. 1902, București – d. 1991) a fost un arheolog român, specialist în arheologia preistorică a sud-estului Europei.[1] A urmat cursurile Facultății de Filosofie și Litere ale Universității din București, la secția de istorie-geografie. În 1925 devenea doctor în istorie, cu teza "L’Etát del ferro nel Piceno", iar cinci ani mai târziu docent la Facultatea de Litere din București. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1926–1928.

În perioada 1923–1935 a lucrat drept conservator la Muzeul Național de Antichități, ocupând apoi funcția de director al instituției (1935–1945), precum și pe aceea de șef de secție la același muzeu, care se va transforma mai târziu în Insitutul de Arheologie. De asemenea, a mai deținut și funcțiile de referent la Direcția Presei și Informațiilor de pe lîngă Președinția Consiliului de Miniștri, secretar general în Ministerul Cultelor, precum și altele. [2]

Printre responsabilitățile sale s-a aflat și conducerea șantierelor arheologice de la Cârna (1942), Rast (1943–1950) și Basarabi (1943). Cercetările sale de teren au dus, de asemenea, la descoperirea de numeroase așezări preistorice pe aria județului Dolj. [3]


A devenit cunoscut publicului larg prin volumul intitulat "Închisorile mele" (1994), redactat ca urmare a condamnării sale drept "criminal politic" în perioada comunistă. Probabil mult mai cunoscută este implicarea sa în acțiunile Mișcării Legionare, al cărei membru a devenit în 1932, ca mai apoi din 1937 să fie chiar comandant.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Închisorile mele (Editura Albatros, București, 1994)
  • Necropola de incinerație din epoca bronzului de la Cârna
  • L’art néolitique en Roumanie

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ DUMITRESCU, Vladimir în Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin-Matei, Anicuța Tudor, Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu, Dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică, 1993–2009.
  2. ^ https://www.rostonline.ro/2013/07/spovedania-unui-neinvins-vladimir-dumitrescu/
  3. ^ http://aman.ro/betawp/wp-content/uploads/personalitati/D/dumitrescu%20vladimir.pdf

[1] Vladimir Dumitrescu