Nicolae Cocea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nicolae Cocea
Nicolae Cocea.JPG
Nicolae Cocea
Date personale
Nume la naștere Nicolae D. Cocea
Născut 29 noiembrie 1880
Bârlad, România
Decedat 1 februarie 1949 (la 68 de ani)
București, Republica Populară Română
Părinți Dumitru Cocea și Cleopatra
Frați și surori Alice Cocea
Căsătorit cu Florica Mille,
Gina Manolescu-Strunga,
Lila Stănescu
Copii Dina (cu Florica),
Tanți (cu Maria/Zoe Grigorescu),
Ioana-Maria (cu Gina),
Radu Cocea
Naționalitate română România
Cetățenie România
Ocupație avocat, scriitor, jurnalist, publicist, politician comunist
Partid politic Partidul Comunist Român
Limbi limba română[1]
Activitatea literară
Mișcare/curent literar socialism
Subiecte clasa muncitoare

Nicolae D. Cocea (n. 29 noiembrie 1880, Bârlad - d. 1 februarie 1949, București) a fost un avocat, scriitor, jurnalist, publicist român și politician comunist.

Este fratele lui Alice Cocea și tatăl Dinei Cocea, două actrițe de succes în Franța și respectiv în România. A fost ginerele lui Constantin Mille. Între anii 1928 și 1945 a locuit la Sighișoara.

Nicolae Cocea a fost de asemenea și un activ francmason. Nu se cunosc (încă) locul și data inițierii sale. În decembrie 1944 a făcut parte din comitetul care a convocat toți frații de la gradul 3 în sus, pentru reaprinderea luminilor Masoneriei în România. Activitatea sa masonică mai cunoscută este cea dintre anii 1945-1948. În iunie 1948, este cel care îi informează pe frați în legătură cu intrarea în adormire a Masoneriei românești, impusă de comuniști. [2]

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Atașat încă din tinerețe mișcării socialiste, a fost membru activ al cercului România muncitoare. De asemenea a condus numeroase publicații legate de aceasta sau a colaborat la ele: Viața socială, Viitorul social, "Facla", Chemarea. A fost director al unor publicații aflate sub îndrumarea PCR: Era nouă, Reporter.

Având orientare de stânga, critică monarhia, oligarhia și susține cauza Răscoalei din 1907.

În 1917, la Petrograd, îl cunoaște pe Lenin, pentru care resimte o simpatie deosebită și pe care îl evocă în mod elogios, doi ani mai târziu, într-un articol din ziarul Chemarea.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1925: O rușine, pamflet prin care susține muncitorimea în perioada puternicelor valuri de proteste sociale de la începutul secolului XX
  • 1931: Vinul de viață lungă, roman
  • 1933: Fecior de slugă, roman ce demască burghezia
  • 1935: Nea Nae
  • Canalia, piesă de teatru, o adevărată satiră socială.

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • scoate revista "Facla" (1910)
  • ziarul "L'Entante" (1917-1918)
  • tipareste ziarul "Omul liber"
  • redactor-responsabil "Era nouă" (1936)
  • redactor-responsabil "Reporter" (1937)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Nicolae Cocea", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb121670894, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (ajutor)
  2. ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html N.D.Cocea

Bibliografie[modificare | modificare sursă]