Nicolae Cocea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Nicolae Cocea
Nicolae Cocea.JPG
Nicolae Cocea
Date personale
Nume la naștereNicolae D. Cocea
Născut[1][3][4][5] Modificați la Wikidata
Bârlad, Tutova, România Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[1][3][4][5] Modificați la Wikidata
Sighișoara, Mureș, România Modificați la Wikidata
PărințiDumitru Cocea și Cleopatra
Frați și suroriAlice Cocea
Căsătorit cuFlorica Mille,
Gina Manolescu-Strunga,
Lila Stănescu
CopiiDina (cu Florica),
Tanți (cu Maria/Zoe Grigorescu),
Ioana-Maria (cu Gina),
Radu Cocea
Naționalitateromână România
CetățenieFlag of Romania (January-March 1948).svg România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Română Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat, scriitor, jurnalist, publicist, politician comunist
Partid politicPartidul Comunist Român
Limbilimba română[2]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Mișcare/curent literarsocialism
Subiecteclasa muncitoare

Nicolae D. Cocea (n. ,[1][3][4][5] Bârlad, Tutova, România – d. ,[1][3][4][5] Sighișoara, Mureș, România) a fost un avocat, scriitor, jurnalist, publicist român, politician comunist și mason.

Este fratele lui Alice Cocea și tatăl Dinei Cocea, două actrițe de succes în Franța și respectiv în România. A fost ginerele fondatorului ziarului Adevărul, marxistul Constantin Mille. Între anii 1928 și 1945 a locuit la Sighișoara.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tatăl său a fost generalul de armată Dumitru Cocea, familia Cocea fiind de origine albaneză, descendenți ai serdarului Gheorghe Cocea.[6][7] Mama sa, Cleopatra, publicist și jurnalistă, provenită dintr-o familie de mici proprietari agricoli, a avut o mare influență asupra modelării tănărului Nicolae.[7][8] În anul 1907 a participat la congresul Internaționalei a II-a Socialiste de la Stuttgart. În anul 1920 este ales deputat. În anii '20 face închisoare pentru les majestate.

Amicii URSS[modificare | modificare sursă]
Activitatea masonică[modificare | modificare sursă]

Nicolae Cocea un activ francmason, nu se cunosc (încă) locul și data inițierii sale. În decembrie 1944 a făcut parte din comitetul care a convocat toți frații de la gradul 3 în sus, pentru reaprinderea luminilor Masoneriei în România. Activitatea sa masonică mai cunoscută este cea dintre anii 1945-1948. În iunie 1948, este cel care îi informează pe frați în legătură cu intrarea în adormire a Masoneriei românești, impusă de comuniști.[9]

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Atașat încă din tinerețe mișcării socialiste, a fost membru activ al cercului România muncitoare. De asemenea a condus numeroase publicații legate de aceasta sau a colaborat la ele: Viața socială, Rampa, Viitorul social, Facla, Chemarea.A fost director al unor publicații aflate sub îndrumarea PCR: Era nouă, Reporter.

Având orientare de stânga, critică monarhia, oligarhia și susține cauza Răscoalei din 1907.

În 1917, la Petrograd, îl cunoaște pe Lenin, pentru care resimte o simpatie deosebită și pe care îl evocă în mod elogios, doi ani mai târziu, într-un articol din ziarul Chemarea.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1925: O rușine, pamflet prin care susține muncitorimea în perioada puternicelor valuri de proteste sociale de la începutul secolului XX
  • 1931: Vinul de viață lungă, roman
  • 1933: Fecior de slugă, roman ce demască burghezia
  • 1935: Nea Nae
  • Canalia, piesă de teatru, o adevărată satiră socială.
  • Pentru un petec de negreață, București, Alcalay, 1934

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • scoate revista "Facla" (1910)
  • ziarul "L'Entante" (1917-1918)
  • tipareste ziarul "Omul liber"
  • redactor-responsabil "Era nouă" (1936)
  • redactor-responsabil "Reporter" (1937)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Nicolae Cocea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b c d N. D. Cocea, Babelio 
  5. ^ a b c d The Fine Art Archive, accesat în  
  6. ^ Stelian Tănase, "N.D. Cocea, un boier amoral (I), Sfera Politicii, Nr. 136
  7. ^ a b Călinescu, p.919
  8. ^ Cernat, Avangarda, p.18
  9. ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html N.D.Cocea

Bibliografie[modificare | modificare sursă]