Dumitru Țepeneag

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dumitru Țepeneag
D. Tepeneag.jpg
Date personale
Născut (80 de ani) Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupație prozator, eseist, publicist
Limbi limba franceză  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor literatura contemporană
Mișcare/curent literar Onirism
Specie literară Onirism
Textualism[*]
postmodernism
Nouveau Roman[*]  Modificați la Wikidata
Operă de debut Exerciții

Dumitru Țepeneag (n. , București, România[1]) este un prozator român-francez contemporan stabilit la Paris.

Este membru marcant al grupului oniric, teoretician al onirismului literar românesc. I s-a retras cetățenia română printr-un decret prezidențial, în 1975, după care s-a stabilit la Paris, unde, pentru câtva timp, a fost unul dintre animatorii exilului literar românesc. După 1990, face naveta între Paris și București, unde desfășoară o intensă activitate publicistică și editorială.

Este unul dintre traducătorii cei mai importanți de limbă franceză în limba română și viceversa. A tradus romancieri ca Alain Robbe-Grillet, Pinget, eseiști ca Albert Béguin, filozofi ca Jacques Derrida, Alexandre Kojève etc. Din română în franceză a tradus din operele unor poeți contemporani, printre care Leonid Dimov, Daniel Turcea, Ion Mureșan, Marta Petreu, Emil Brumaru și Mircea Ivănescu. În Franța a publicat un roman, Pigeon vole, sub pseudonimul Ed Pastenague.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Urmează cursurile școlii primare la Școala Iancului, apoi liceul, mai întâi la Mihai Viteazul, de unde e mutat disciplinar la Matei Basarab; exmatriculat și de aici pentru indisciplină își ia bacalaureatul la Mihai Viteazul. Devine student la Drept, dar nu își finalizează studiile, apoi absolvă cursurile Institutului Pedagogic și se dedică literaturii. În 1966, alături de Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Iulian Neacșu, Emil Brumaru, Sorin Titel, Florin Gabrea și Virgil Tănase, pune bazele unui curent literar nou, onirismul estetic. Au fost susținuți la un moment dat de poetul Miron Radu Paraschivescu și publicați în revista Povestea Vorbei, un supliment al revistei Ramuri din Craiova. Publică, alături de ceilalți membri ai grupului, în România, între anii 1964-1972, dar după „Tezele din iulie” 1971, prin care Nicolae Ceaușescu instituie o cenzură extrem de dură și limitează libertatea de expresie a scriitorilor români, gruparea se va desființa. E constrâns să plece în exil, la Paris, unde va publica mai multe romane, majoritatea traduse din limba română de Alain Paruit, iar două scrise direct în franceză. Unul dintre ele, Cuvîntul nisiparniță (Le mot sablier), debutează în limba română, pentru ca exact la jumătatea textului să treacă la limba franceză, iar acest text poate fi considerat chiar o metaforă a operei și biografiei autorului româno-francez. După 1990, revine practic în România, unde se implică în viața culturală. Gabriel Dimisianu își amintește „Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite […] adună articole, notații, mici eseuri și interviuri, texte apărute, cele mai multe, în presa noastră de după 1989 (sunt și câteva din anii'70, când Țepeneag a susținut, cu intermitențe, rubrica Șotron, la România literară, Luceafărul, Argeș), acest volum, așadar constituie o piesă foarte concludentă pentru ceea ce spuneam că este marea dorință de reintegrare a lui D. Țepeneag.”[2] A mai publicat, în această perioadă, o trilogie din care fac parte romanele Hotel Europa, Pont des Arts și Maramureș. Ultimul roman publicat în română și franceză e La belle Roumaine. A fost influențat de autorii Noului Roman francez, iar pe o parte dintre ei i-a și tradus în limba română. Critica a discutat, în cazul povestirilor, despre o posibilă influență a suprarealismului sau a prozei scurte a lui Franz Kafka. Face parte din comitetul de redacție al revistei Po&sie. A publicat cronici, adevărate «lovituri chirurgicale» în La Revue littéraire. În anul 2008 i se decernează Premiul Uniunii Latine pentru întreaga activitate literară.

Opere publicate[modificare | modificare sursă]

Povestiri[modificare | modificare sursă]

  • Exerciții, București, Editura pentru literatură, 1966
  • Frig, București, Editura pentru literatură, 1967
  • Așteptare, București, Cartea Românească, 1971; ed. a II-a, 1993
  • Exercices d'attente, traducere de Alain Paruit, Paris, Flammarion, 1972
  • Prin gaura cheii, București, Allfa, 2001
  • Attente, Paris, P.O.L., 2003

Romane[modificare | modificare sursă]

  • Arpièges, Flammarion, 1973, tradus de Alain Paruit după romanul Zadarnică e arta fugii, publicat în România, la Editura Albatros, abia în 1991; reeditat la Editura Art, 2007[3]; versiunea engleză cu titlul Vain Art of the Fugue apare în 2007; a mai fost tradus în sârbă și maghiară; versiunea în turcă, traducere de Leyla Ünal, Sonsuz Kaçișlar, Istanbul, Pupa Yayinlari, 2010
  • Les noces nécessaires, Flammarion, 1977, tradus de Alain Paruit după romanul Nunțile necesare, publicat în România în 1992; reeditări, Editura All, 1998; Editura Art, 2008[4]; versiunea engleză cu titlul The Necessary Marriage apare în 2009
  • Le mot sablier. Cuvântul nisiparniță, roman bilingv, Éditions P.O.L., 1984; ultima ediție, Timișoara, Ed. Universității de Vest, 2005
  • Roman de gare, scris direct în franceză, 1985, tradus în română de autor cu titlul Roman de citit în tren, Iași, Institutul European, 1993
  • Pigeon vole, scris direct în franceză, 1988; tradus în română de către autor cu titlul Porumbelul zboară, București, Univers, 1997; tradus în engleză în 2008 cu titlul Pigeon Post [5]
  • Hotel Europa, București, Editura Albatros, 1996; versiunea francezǎ, în traducerea lui Alain Paruit, apare în același an la Éditions P.O.L.; romanul a mai fost tradus în germană, maghiară, slovenă și cehă
  • Pont des Arts, în traducerea lui Alain Paruit, Éditions P.O.L., 1998; versiunea românească la Editura Albatros, 1999
  • Maramureș, Cluj, Editura Dacia, 2001; în traducerea lui Alain Paruit, cu titlul Au pays du Maramureș, apare în același an la Éditions P.O.L.; ultima ediție, Editura Corint, 2006
  • La belle Roumaine, Pitești, Editura Paralela 45, 2004; ediția în francezǎ apare la P.O.L., în 2006, în traducerea lui Alain Paruit; reeditat la Editura Art în 2007[6][7]; versiunea în portugheză, în traducerea lui Isabel Fraga, la Editura Oceanos, în 2009; versiunea în bulgară, traducere de Rumyana Stancheva, Krasivana rumŭnka, Sofia, Balkani, 2010; versiunea în turcă, traducere de Leyla Ünal, Romen Dilberi, Istanbul, Pupa Yayinlari, 2010
  • Camionul bulgar, Iași, Polirom, 2010; ediția în francezǎ apare la P.O.L., în 2011, în traducerea lui Nicolas Cavaillès, cu titlul Le camion bulgare

Jurnale[modificare | modificare sursă]

  • Un român la Paris, Cluj, Dacia, 1993, ediția definitivă, Cartea Românească, 2006[8]

Publicistică[modificare | modificare sursă]

  • Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, Institutul European, 1993
  • Călătorie neizbutită, București, Cartea Românească, 1999
  • Războiul literaturii nu s-a încheiat, București, All, 2000
  • Destin cu popești, Cluj, Dacia & Biblioteca Apostrof, 2001
  • Clepsidra răsturnată. Dialog cu Ion Simuț, Pitești, Paralela 45, 2003
  • Capitalism de cumetrie, Iași, Polirom, 2007
  • Frappes chirurgicales (scris în franceză), Paris, P.O.L., 2009

Referințe critice (on-line)[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Dumitru Țepeneag", Gemeinsame Normdatei, accesat la 22 decembrie 2014 
  2. ^ Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, Humanitas, 2013, p. 168-169
  3. ^ Zadarnică e arta fugii (Dumitru Țepeneag) - Carte - Editura ART - Cărți (copertă de Marin Gherasim)
  4. ^ Nunțile necesare (Dumitru Țepeneag) - Carte - Editura ART - Cărți (copertă de Marin Gherasim)
  5. ^ Dumitru Țepeneag, publicat din nou în Statele Unite, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 469, aprilie 2009, accesat la 29 ianuarie 2014
  6. ^ La belle Roumaine (Dumitru Țepeneag) - Carte - Editura ART - Cărți (copertă de Marin Gherasim)
  7. ^ Sunt frumoase romancele?, 22 august 2008, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
  8. ^ Imposibila intoarcere, 9 mai 2008, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri